Cojocaru Ramona

Uneori îmi place să cred că cineva de pe pământ îmi simte lipsa. Azi cred că e cineva din Alaska. Amândoi, complicați de treburile zilnice, ne refugiem noaptea în brațele imaginare ale

prea plinul țipă printre golurile mele. observ cum se scurge prin mine ploaia pe care voiam să o primesc, viața pe care o visam din obișnuință. prea plinul se plimbă printre golurile

din tine am să fac o plăcintă cu gust de casă curată să îmi pot închipui că o iubești pe undeva. din tine am să fac un ștergar și am să te înfășor în jurul lui să nu îi fie frig, să nu

Þi se sfiesc mușchii pe oase cu ochii verzi de piele-ntoarsă tu nu te rătăcești prin case tu nu te răcești prin casă. te-nchini în glumă doar la mine cu buze roz de piele-ntoarsă tu nu te

A fost odată ca niciodată o mare sferă care nu era nici chiar mare, nici chiar sferă. Și se găsea în centrul pământului. Nu chiar în centru, evident. (Nu-chiar-)Sfera asta era populată cu peste un

pe la colțuri găsesc pânze de păianjen și câte unul uscat și negru uitat de timp care ne-a urmărit pe amândoi acum ceva vreme și a spus indecent totul fiecărei gâze înainte de servire. ce

Mi-au fost mai multe lucruri de ajuns. Azi vreau să-mi schimb papucii. Am bătături și merg tot mai deloc.

clepsidric mă stropește timpul și mi-am uitat de mult privirea pe-un ciob de cimitir de muște mai vesel decât amintirea. din când în când mai cad extatic într-un ocean de mama lui gâdil

obișnuiam să ne jucăm destul de des: de-a îndrăgostiții, de-a mama și de-a tata, de-a soții în prag de divorț. nici unul nu ceda iar la sfârșit te prefăceai întotdeauna că a fost ceva

aveam cam treisprezece ani și o mințeam că am bomboane ea mă urma. pe bănci îi spuneam: nu am nimic. ce-ar fi să te pup? pe la șaptesprezece o visam și îi juram tot felul de iubiri ea mă

când e bătut până la sânge scuipă ceva grozav de instabil și care se scurge până se face grăunte. noi îl colectăm și îl vindem la galben. nu e bătut decât de două ori pe an ca india de

Uite, ai putea să nu te mai plângi. Pentru că geniile se nasc o dată la o mie de ani.Dacă s-a întâmplat să te numeri și tu printre genii e doar o chestie de statistică. Trebuia ca o dată la o mie

Mă gândeam la fetița aia de 13 ani pe care o văzusem lângă o casă dărăpănată, plină ochi de țigani. Îmi plăcuse și numai gândul că era așa de mică mă făcea să râd în așteptarea propriei mele

mă ascund de tine-n tine mă tot rog să nu mă vezi. să mă porți în ochi o viață și să crezi că îți lipsesc. când râd, crezi că sunt o scamă care ți-a intrat sub pleoape încercând să scapi de

uite că până la vârsta asta și de când te știu ți-am privit arhitectura de parcă ai fi fost instituție publică. apreciam modestia contururilor și le priveam utilitatea. crăpăturile care îți

tânjesc după o farfurie cu clătite și râd la gândul că nu am făină. cu ochii-nchiși, îmi amintesc de-o vreme când mama făcea gogoși cu gem. eram bolnav în pat iar mama mea nu mă iubea chiar

la un moment dat credeam că ești un sfânt și pe ascuns mă mai rugam la tine. apoi am spus că ești poate Hristos și pe ascuns îți tot juram ucenicie. apoi am spus că ești însuși

Sergiu Celibidache s-a născut în 1912, la Roman, în apropiere de Iași, oraș în care s-a ți mutat când tatăl său, Demostene Celibidache a devenit prefect de Iași. Aici a studiat compoziție și pian,

icoana de mine sfântă sărutată se lasă de ochii tăi, de trupul tău de stâncă. rugându-te la mine aștepți să plâng cu mir. eu nu vreau mir, vreau lacrimă de om. că mir am plâns de când mă

fiecare pas făcut plânge în șoșoni de dorul bucuriei primului. * e sigur drumul pe care am pornit spuneam acum mult timp. a fost uneori mai greu multi au rămas blocați în

stau în casa mea sigură din cartierul meu sigur în țara mea sigură. oamenii de la știri vorbesc grav despre nu știu ce situație gravă pe care eu o judec la o cană de lapte de pe locul meu

Fascinanta lume a literaturii ni se dezvăluie încă din copilărie, prin cărțile de colorat inspirate din povestiri cunoscute, din basme, snoave și legende. Doamna educatoare ne spune tot ce ar

Pentru că încercarea de a-mi trece numele în istorie pare să eșueze iar șansele ca eu să devin cineva sunt tot mai mici de la zi la zi am hotărât să mă urc pe o grămadă de pietre numai înalt să