Poezie
nikogda feat vorona remix
pentru v.l.
3 min lectură·
Mediu
am pachetul pe hol. o lună și ceva a proptit ușa.
am prăjit șuncă
și am spart ouăle. și-am închis ușa să nu se ducă mirosul. nu știu
în ce punct n-am mai auzit cum hârșcâie furculița. doar ploaia.
cum lucra în pervaz. tunetele. câinele râcâind pragul. plus
un piuit ciudat am crezut că e de la muzică. de la muzică era.
am luat foarfeca și am tăiat sfoara sus. apoi hârtia pe muchie
imediat sub scrisul mic la expeditor. alte glasuri[…alte încăperi]
era a treia parcă. am scos-o dintre celelalte. o să le scot pe toate
una câte una. fără vreo ordine. o vreme am crezut că e ceva
cu asta. că ai pus bani înăuntru sau ai scris oarece.
nu știu. vreo chestie (nu râde n-am scuturat cartea să văd dacă pică ceva).
de unde băi capote două drumuri unul spre miazănoapte unul
spre miazăzi?
la dracu sunt om de oraș drumul de la uzină spre centru trecea
prin poarta noastră. de la uzină ajungeai la gară de acolo la bucurești.
din centru o ții drept
ajungi la munte.
am făcut o grămadă de teme iarna pe hol. nu vedeam decât
calcanul casei din față. un alb viermănos cu un geam
de unde nici acum nu știu dacă spiona cineva. era foarte sus.
sus era și apartamentul unde luam meditații(o lună. la trigo) moșul
zicea să las jaluzelele așa cum le-am găsit. trase. să nu ne vadă
vecinii. mă stresa vocea lui. poate că nu era el de vină doar
încăperea îngustă. din care n-am dedus decât radioul galben și
tot galbenă pâcla în care viețuiau niște mobile. și blocul de vizavi cu
alte geamuri cu jaluzele treisferturi trase. cu întuneric
înăuntru(atunci mă gândeam la topoare silențioase și cămătari. russian style)
iau aparatul și ies pe balcon. jos între castani
e o bancă. o bancă verde pe care pot sta 4 persoane fără
să se înghesuie. nu-mi amintesc de când e aici. în față
sunt patru etaje. patru etaje la dreapta lor și patru la stânga.
bej murdar. pe la sfârșitul lui august e chiar frumos. frunze mari
peste tot. galbene. cât un cap de copil. și ciori. ele au loc. văd
cum ies din careul de patru și patrulează deasupra. mereu vreau
să mă urc pe bloc să fiu eu deasupra lor sau măcar
cât mai aproape. oricât zoom aș avea.
câteodată la bancă vine tipa cu balerini. nu stă mult. fumează
nervos. cu tiră(cred că e la liceu). câteodată vorbește la telefon.
i-am făcut multe poze pentru că bâțâie mișto din picior. iau cheile
și ies. acum sunt eu la bancă. stau și mă uit la mine-n casă. pe balcon
nu e niciun aparat de fotografiat.
aș fuma o țigare de mor. mi-e frică de ziua
în care n-o să găsesc nicăieri vreo țigare ca de ziua
în care n-am să mai am cu cine sta de vorbă. știam
că o să întrebi dacă am citit alte glasuri.
da am citit-o. prima oară rezemată de calcan
cu fața spre drum. și nici acum nu știu dacă era
spre miazănoapte sau miazăzi.
în jur e pământ gras.
negru. bun. ți-ar plăcea capote.
075.545
0
GP
