bă jigăritule îi spuneam

Clara reorientarea spre metafora tip \"bloc\", as spune.
Versul asta l-am gasit trivial: \"frate-miu avea numele unui poet pe care l-am citit mai tîrziu\". Ultima strofa am citit-o de cateva ori sperand sa o pot integra in restul poeziei, parca nu-i pe aceeasi frecventa (ca intensitate a mesajului, nu ca stil)- pare simplificata prin comparatie.
Nu stiu de ce m-a gandit la Malraux (in \"Lazar. Oglinda de la hotarul cetii\" spunea ca moartea ii infrateste pe oameni) si-am translatat ideea asta la modul in care viata-i traita (sa nu zic simtita) in imagini - un fel de \"I\'ve been there\", daca vrei. Astfel, nu stiu daca ar putea fi mai poezie de-atat.
Oscilez intre asta si \"lipseste ceva\", banuiala fiind in mentiunile de mai sus.

Nu e vorba deloc de reorientare, ci de schimbarea registrului. Daca citesti si celelalte doua texte din ciclul asta ai putea intelege mai bine. Exista zile in care sa zicem vocea mea interioara isi gaseste starea metaforica, si zile in care simplific totul ca intr-o tipografie unde nu conteaza tirajul unui ziar interior.
Apoi, nu inteleg ce ai vrut sa spui ca ti s-a parut trivial versul respectiv.
Cit despre final, l-am gindit legat exclusiv de \"alergi masinile asa cum alerg eu mortii\"
Multumesc de semn.

mie îmi place felul în care se desprinde poezia din textul acesta... e normal să scriem diferit de la zi la zi, să părăsim un registru, să ne culcăm în altul. E practic un salt pe care îl face fiecare din noi. Aici se spune direct, e un discurs epic iar poezia țâșnește din anumite cuvinte/versuri - \"alergi mașinile așa cum alerg eu morții; eu o să plec îi spuneam am să plec dracului; își lingea oasele ieșite din piele; învățase să meargă pe labele din spate ca un cangur; i-am scris odată că mîinile ei/se înalță peste oraș/ca turnul fabricii de lapte\", etc. Finalul pare o întoarcere la primele versuri, dând poeziei o oarecare formă rotundă, să-i spun...
numai bine,
alex

Ai dreptate, e normal sa scriem in diferite registre in functie de stare. de fapt aici sint doua texte care nu au nici o legatura aparenta intre ele. Singurul liant pentru mine e finalul legat de acel \"fugaresc mortii\"(ceea ce nu e chiar asa departe de domeniul in care lucrez. Practic, consult zilnic registrul de internari de la spital).
Multumesc de trecere.

ambele tecste le-am mai citit in pagina ta. cred ca fata de altele publicate recent aici e mai bine.

Sint sigur ca nu ai citit ambele texte pe pagina mea. Ideile, intr-adevar, sint din texte mai vechi, ca si personajele.

da, \"reorientare\" e prost spus, nu-i ca si cum ai fi schimbat directia, \"registru\" e mult mai corect. am citit doar unul din textele la care faci referire, mi-a fost greu sa decid pe care-l prefer, ti-am spus de ce.
multumesc pentru explicatie, acum vad rostul ultimei strofe.
\"trivial\" era in sensul sau secundar, de \"evident\". nu poti spune \"Ovidiu\" - \"un poet\" fara sa sune cumva pleonastic, ne-necesar si fara sa banalizeze prin articolul nehotarat. surprinde prin asta suficient cat sa te opresti acolo. \"pe care l-am citit mai tarziu\" mi-a dat si impresia de show off, desi ma pot insela. nu stiu cum ai putea rezolva in cazul in care consideri necesar, as fi curioasa, oricum - am incredere in solutia ta, in definitiv nu ma cramponez de asta.

am oscilat mult, dar cred ca-i un text care merita atentia pentru imagini, pentru modul in care implica metafore fara a le construi propriu-zis, pentru felul in care deschide evenimentele pe dinauntru intr-o alta semnificatie. la o privire ulterioara e clar ca textul e lucrat pentru ca nu are rugozitati (well, in afara de versul cu Ovidiu!)fara a pierde din spontaneitatea initiala.
si pentru ca, la fel ca si tine, mi-as dori mai multe opinii pe marginea lui - stea.

prin \"metafora tip bloc\" am vrut sa spun modul in care sunt construite in urma expunerii unui eveniment (ca o scurta povestire de-o strofa (bloc)), prin implicatie. cu totii ne jucam cu asta, doar ca unii mai fin decat altii. imi parea cam ambiguu, de aceea am simtit nevoia sa revin.

Ai scris bine. E un text alert, care curge usor si nu se impiedica de taica-tau beat, de tine beat si nici de vreun salon de spital. Partea cu tanti de la cimpina poate fi din alt text. Daca finalul are legatura cu Mos Craciun, atunci sa ramana.

P.S. Exista si la noi carucioare din acelea, data viitoare sa o duci la un veterinar.

P.P.S. De fapt, e un poem al naibii de bun.

Cristina, multumesc de explicatii si revenire.
Alma, toti ne impiedicam de ceva. Multam de semn.