Cristian Fara

De cealaltă parte a întamplării culorile pale ale anotimpului nostru ne-ncătușaseră spate în spate astfel încât nu ne puteam întoarce decât unul prin celalalt.

Ca o pasăre mică de pradă prima iubire îmi taie cerul adânc... n-au pierit încă nici celelalte păsări de pradă mai mari, mai puțin ascunse fiecare în cercul ei de vânătoare flămândă de

Intre cele doua cuvinte dulci a ramas o tacere ca o lacrima pe asfalt neatinsa de intrecerea clipelor prea mica pentru pasii celorlalti ca un punct de plecare in toate directiile nu si ca

Dumnezeu era trist infinitul avea trei dimensiuni necunoscute și egale El era pretutindeni n+a fost îndeajuns nici lumina, nici cuvântul, nici omul... lipseau: eternitatea care a

Secunda a trecut prin mine ca o aripă mai lungă de înger o singură dată îndurerând copacii tristeții cu un surâs de o secundă

Când am înțeles că e chiar Dumnezeu l-am întrebat despre iubire... Și Îngerii... mi-a spus, da, și Îngerii pot să ucidă!

...singurătatea ca un șarpe lucios-auriu îmi mângâia tâmplele - coroana mi-a încălzit apoi inima cu-mbrățișări pasionale ... și iată, sfârșim împreună cu pieptul golit de timp sfărâmat în

Ușile au ocupat peste noapte orașul și acum se întrec închizându-se brusc cu zgomot în mijlocul străzilor uneori, ușile singure se deschid pe asfalt așteptând culoarea bolnavă a

Soarele a căzut peste zare ca un grăunte de polen într-un stup părăsit ploaia s-a ridicat în picioare copilul albastru al cărării spre nicăieri - Durerea - obosită, zâmbea paranoic: ea, a

Copacii obosiți de floare Se lasă mângâiați de vânt și mor încet cu fiecare șoptit cuvânt Orbiți în razele de soare Fluturii cad peste pământ Privește, prada de culoare e un mormânt În

Din simpla transcendere blândă Acostând la tăcerile nopții Copilă, cu lacrimi osândă Lumina se naște în spatele Porții Se naște cuvântul aripă cu aripă Durere iubită în mâinile sorții În

Iubitul de duminică s-a întâlnit cu iubita de duminică-ntr-o joi... ca doi stropi de ploaie-ntr-un parc căzând de pe frunze apoi un vers rătăcit într-un mail dintre vorbe bizare uitat două

Mai multe cuvinte de sticlă sparg repetat între noi iubirea, din clipă în clipă bătând ca o inimă-n doi. * Prin suflet nebun, rătăcesc disperarea mă biruie-adâncă în alt loc... iubirea-mi

Dacă nu ne vom întâlni niciodată Va fi ca și când am fi murit împreună De aceeași parte a infinitului Iubind aceeași parte nevăzută de Lună.

Se făcea că iubeam sub candelabrele de stâncă ale aceluiași vis ce nu începuse încă Se făcea că iubeam întrecerea zilei cu noaptea primei noastre dureri pe care n-am uitat-o încă Se făcea

Mi-e frig, Prieteni, veniți să ne naștem sub stelele calde să vindem uriașe smaralde rezemați de pereți infiniți din noaptea eternei iubiri în adâncul din noi neînceput pe drumul de gheață

Un om a murit într-o gară nemiscat între bine și rău singur lăsându-mă afară în calea destinului său viata în ochi mai sclipește c-o mută ploaie de scuze prin mine trecându-se orbește ca

Tăcerea-ntristată de ieri s-a-ntins peste stelele coapte, Iubito, \'n pădurea de șoapte ce vrei tu, toamnei să-i ceri? O clipă-n aceaași fereastră privind peste umăru-ți stâng cu

Fior de primăvară-n tâmple a nins pavajele-ntrebării cu alveole albe, moarte strivite-n pașii întâmplării pe buze reci, frivole, albe enumerări de ne-nțeles stau astăzi

Tu ești destinul meu i-am spus păsării izbite-n șosea de-o mașină în palme, penele ei cu sânge și praf tremurau încă am ridicat-o spre obraz într-un gest de candoare speriată s-a

am să scriu în fiecare zi un vers pe o singură foaie de hârtie pe care am s-o arunc într-o urnă de sticlă pe celelalte le voi arde în fiecare an, o singură dată voi alege un vers pe care am

am certat plecarea lor cu ceai instant de portocale pe balansoarul vechi citind absent polone indicații apusul palid - baza mea de calcul dintr-o poligonație interzisă carmin și cald se

Locul unde marea înaintea nemărginirii iubește țărmurile adevărului Lacrima ultimei mistice ierni înaintea iertării truditei amiezi Luna unind muritoare iubiri nesfârșite în

Umbrele morții pe stradă mă-ndeamnă să trec mai departe zâmbindu-mi șiret copilul sintetic în geamuri dansează reclama sinistră pe-un nou monitor iluzii murdare proiecții de gală și-o