Eu sunt un pas greșit
pe care-l faci Tu
înspre iubire dinspre iubire
când dimineața devine-nserare
și vântul îți mângâie fața
când treci mai departe
un pas pe care nu știi când
l-ai și
Nu pot decat sa plang
Privindu-mi dumnezeul,
Pacatele-mi apasa-n
Balanta rugaciunii.
Si nu-ndraznesc a cere
Ce nu mi se cuvine,
Caci nu regret nici una
Din clipele pasiunii.
Ca
Cu mii de ani-naintea
Crăciunului, în Nord
Un zeu sărbătorea
pe fiica-i Bucurie
Când fiul său Tristețe
De Anul Nou pleca
Fără să știe unde
Și pentru câtă vreme
În noaptea-ceea
Cei doi îngeri de lut
au stat un mileniu
pe pereții opuși
ai aceleași camere
până anul trecut
când cineva i-a pus împreună
spate în spate...
spânzurați de candelabru
formând un singur
Daca iubirii tale tu poti sa-i fi stapan
Si n-ai ucis cu gandul pasiunea vietii tale,
Daca-n durere ochii-ti la fel de calzi raman
Sa-nvioreze tainic a viselor petale.
Daca ranit de vorbe ,
Un înger plângea
pe marginea drumului
cu aripile rupte
Îi vor crește altele,
își spuneau trecatorii
fără să se oprească,
Îi vor crește altele...
Iar îngerul nu spunea nimic
pe
În fiecare zi cineva
îmi aduce aminte de tine
uneori este o pasăre
ce-mi bate în geam
dar se sperie când m-apropii
alteori o pagină albă
printre paginile mele scrise
fără sens
rar,
A mai murit un vis în astă seară
Suntem mai buni și mai bătrâni cu-n vis
Simțim în suflet picături de ceară
Din lumina-aprinsă pe ceaslovu-nchis
Dumnezeul doarme-ncătușat în fiare
Răul
Zăpada ce-a căzut peste
noapte
ca o aripă ruptă de înger
din înger,
peste urmele pașilor mei
fără mine,
zăpada, cea lipită de geamuri
ca un vis de ecranul secundei
în care
trec pragul
Ca un înger de piatră
căruia vântul
i-a săpat aripile
până la os
ploile i-au mâncat
ochii
așteptându-te
visul
l-a ros pe dinăuntru
ca un izvor sărat
și femeile
l-au coborât pe
O nouă zăpadă și-o veche iubire
Te cheamă pe stradă acum
Întors din al viselor drum
Ca-n fața unui album
Din care lipsește-o amintire
O veche iubire și-o nouă zapadă
Din câte în lume s-au
degetele mele
au trecut tremurânde
peste țărâna
arsă de soare
stearpă și caldă
țărâna
mângâie mut
sufletul meu
ce nu se va intoarce
nici el
nicicand
de nicăieri
cuvintele
niciunei
A mai trecut un țărm
urmează oceanul
să ne despartă visele
de noi
îngerul simplu
a tăcut în ceară
și-a ars încet lumina
pentru noi
nepăsător, spui tu
rănind destinul
cu lacrimi
CF