Poezie
Sonetul fluviului
1 min lectură·
Mediu
Pe țărmurile fluviului
malul putrezește încet
odată cu caii morți
în războaiele îngerilor
sălciile strâmbe și ude
măncate de viermii molateci
plâng lipicios și murdar
pătând rochiile florilor albe
țânțarii bâzâie surd, mușcând
fețele sau botul animalelor
vii, amețite și negânditoare
prin aburii nopții pierdute
o pasăre zboară cu gândul,
zadarnic, la hrana de-o clipă.
iulie 2000
cristianfara@yahoo.com
023696
0
împuscat din greseala aseara
pe frontul zborului timid.
I-au ridicat statuie-n aerogara.
Priveste mut avioane interzise
si simte pentru prima data
tremur de zboruri proscrise
si pasarea mortii reîntrupata.
Fredonând recviemuri albastre
iarta lumii decaderea eterna
uluit de minciuni si dezastre
iarta cu pleoapele-n berna.