Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Despre iubire

1 min lectură·
Mediu
Azi vom vorbi despre iubire…
pentu că plouă
dar mai ales
pentru că nu știm nimic
unul despre celălalt
ne vom răsuci
pe cărarea îngustă
ușor desenată de Dumnezeu
între viață și moarte
pe spatele unui șarpe albastru
care alunecă prin ferestrele timpului
spre nicăieri
vom merge
îmbrăcați în cuvinte
cu mâinile întinse ca doi acrobați
mângâind aerul după amiezei:
ni s-a mai întâmplat… , vom spune
alungând amintirile mai adânc –
or să ne doară
inevitabil vom aluneca
într-o parte sau în cealaltă
… pentru că plouă
pentru că nu știm nimic
unul despre celălalt
086.156
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
96
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Fara. “Despre iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-fara/poezie/48813/despre-iubire

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

frumos...
0
@cristina-hasseCHCristina Hasse
Imi place.Astazi m-ai uns pe suflet cu acest text. Am revenit sa-l citesc si sa-ti las un gand bun...pentru ca ploua...e vreme buna...sa ne cunoastem, cuvintele sa ne tina de mana, Dumnezeu sa ne astearna cararea la picioare...
0
Distincție acordată
@bbBbb
Interesanta ideea ploii, ca pretext al aluncarii intr-o parte sau in cealalta.

\"vom merge
îmbrăcați în cuvinte \"
...
\"alungând amintirile mai adânc –
or să ne doară \"

Mi-a placut mesajul poeziei, desi pesimist, diluat de ploaie.

M-ai intristat Chris, am cazut in butoiul cu melancolie si doare.
Parca simt mirosul ploii de vara \"care alunecă prin ferestrele timpului
spre nicăieri \".

Anca(Dominique)
0
@eugenia-reiterEREugenia Reiter
despre iubire (despre totusi departe), \"pentru ca ploua, pentru ca nu stim nimic unul despre celalalt\", pentru ca adancul nimicului ne cuprinde prin praful \"cararii inguste usor desenate de Dumnezeu\", pentru ca ne aducem aminte de\'o posibila lumina \"care aluneca prin ferestrele timpului\", care n\'a fost si nicicum n\'avea sa fie, pentru ca nu \"ni s\'a mai intamplat\"...
0
@monica-ioana-balanMBMonica-Ioana Bălan
foarte frumoasa... mai ales datorita oscilatiei dintre cele doua stari
imi place poezia pentru e ca ferma, concisa si fluenta
te-as ruga doar sa elimini o parte din versurile din strofa a doua pentru ca se pierde ritmul si e pacat

ce-ai zice de:
\"ne vom răsuci
pe cărarea îngustă
dintre viață și moarte
pe spatele unui șarpe albastru
care alunecă prin ferestrele timpului
spre nicăieri\"
?
0
@cristian-faraCFCristian Fara
Cristian Alexandru - multumesc, esti binevenit aici.

Trusca Elena Cristina - multumesc, comentariul tau subliniaza exact gandurile mele. multumesc.

Anca Veronica Anghel - multumesc, ploaia ca si Dumnezeu sunt in poezia mea semnele \"inevitabilului\" nu e pesimism totusi , melancolie da.

Nichita Victoria - multumesc, da, \"o posibila lumina\" am ascuns printre versuri... \"totusi\" ni s-a mai intamplat.

Monica Ioana Balan - multumesc pt aprecieri. :) acea \"parte din versuri\" unul singur si despre Dumnezeu inca, nu ca as fi eu o maimuta, cum imi place mereu sa afirm, l-as scoate cu placere din poezie... poate asa are sa fie scrisa poezia in alta parte... Vezi tu insa, ma iarta dar aici, acum cred eu ca nu ar fi corect fata de ceelalti cititori care, impreuna cu tine mi-au facut bucuria sa lase un rand sub versurile mele, sa schimb un singur cuvant.

Cristian Fara
0
Distincție acordată
@alina-manoleAMAlina Manole
A începe un pas înspre celălalt, fără a-l cunoaște, vorbind, azi, ieri, pentru un mâine nedecis încă, despre iubire, iată unul dintre misterele sufletului.

A iubi de fapt iubirea, până la Dumnezeu, drumul înapoi fiind Fiindul, cărarea îngustă pe care se merge răsucit, din motive de spațiu, de timp:

ne vom răsuci
pe cărarea îngustă
ușor desenată de Dumnezeu
între viață și moarte


Apoi a face un pas către iubire:

...pentru că plouă
pentru că nu știm nimic
unul despre celălalt


Versul tău e simplu, transparent și picură în suflet precum ploaia, albastru, din cer.
0
@cristian-faraCFCristian Fara
Alma - Multumesc, asa este, am scris aceste versuri intr-un moment al \"existentei\" mele in care faceam \"primul pas\", incercand sa imi imaginez iubirea in sine insasi ca fiind o legatura dincolo de noi, subconstienta.... gata sa rastoarne sau sa ridice destinele... fara voia lor.... in unica virtute divina pe care o recunosc - aceea a iubirii de a fi iubire prin ea insasi...
da, in poezie e mai simplu altfel ma cam incurc :)
0