Poezii

A șaptea zi am plecat Printre cele două ziduri În care cuvintele mele Se înțepeneau ușor Era atât de simplu: A treia iubire la dreapta, Doi pași înapoi, măsurați Și o tăcere mai lungă Drumul întors

CFCristian Fara

0

0

Managerul meu Timpul m-a părăsit După ce i-am spus că publicul meu țintă Sunt eu. După o discuție lungă Despre îngeri și bani, Am pierdut licența pentru iubire Dar și pentru disperare. Sunt ilegal

CFCristian Fara

0

0

Pe aceeași linie, stăm față în față, ca doi acrobați sub cupola unui circ, mergând unul spre celălalt, fără să ajungem prea aproape pentru că altfel, aplauzele publicului s-ar opri ei vor să ne vadă

CFCristian Fara

0

0

Mă simt ca un dinozaur tânăr într-o turmă de unicorni bătrâni. Excitat de absurdul conviețuirii. Ei se miră de ce sunt eu tânăr și nu înțeleg de ce sunt ei bătrâni, chiar dacă toți călcăm în

CFCristian Fara

0

1

Când te privești În oglindă, Întotdeauna Visele mele Se vor ascunde În spatele Viselor tale Vor rămâne acolo Imponderabile, Pe umărul tău Nevăzute Și vor avea grijă Să nu cadă Visele tale Până

CFCristian Fara

0

2

Plutonul alergătorilor Trecea pe lângă mine Erau frumoși Iubeam eleganta efortului lor Chemarea lor m-a atins Fără să vreau, agățat puțin Cu o aripă mai lungă, sidefie Până la prima turnantă

CFCristian Fara

0

0

Nici nu știam că exist Anii se furișau în spatele meu Prădătorii jalnici cu ochii sărați Cu aripile atârnând, neegale I-ai văzut? Nu-ntoarce privirea Iubirea lor e atât de adâncă Încât rănește

CFCristian Fara

0

0

Între treptele iubirilor noastre Emisferice ca aripile ultimului înger Aplecat peste noi îmbrățișați În jurul gândurilor noastre singure… Un loc gol, pe care Nu l-am simțit niciodată Se repetă

CFCristian Fara

0

0

Uneori da, am putea trece împreună Prin poarta singurătății Spre țărmul acela unde răsăritul Mai așteaptă să îngenunchem Culorile palide ale amintirilor noastre Alteori nu, nu timpul ne

CFCristian Fara

0

1

Am ieșit pe fereastră - ploaia, ca o amintire despre moarte, mirosea puternic a flori când m-am întors să scriu aceste cuvinte tremuram ca și tine, stii bine! semănăm când Ne

CFCristian Fara

0

4

Ieri n-am vorbit despre timp Nici despre paradigma realităților Ca două păsări născute în captivitate Ieri… am țopăit în tăcere Cu aripile deschise dar Peste orașele noastre

CFCristian Fara

0

4

Un înger m-a găsit pe înserate Voia să fie personaj de vis, Într-o oglindă strălucind închis S-alerge printre oameni și păcate O clipă doar fugind din paradis C-o listă lungă de-ntrebări

CFCristian Fara

0

2

Tăcerea ucide fulguind eterne adevăruri fără rost, îmi spun: poate că iarna așteaptă vom sfârși împreună în ochii închiși ai iconițelor stinse din lumea aceea în care tu și eu semănam nu

CFCristian Fara

0

0

De pe marginea fiecărei prăpăstii vei putea privi adâncul din tine dincolo de coincidența neuronilor tu ești rezolvarea indeterminărilor din spatele fiecărei iluzii despre tine ori de

CFCristian Fara

0

0

tocmai plecasem când mi-am adus aminte: \"poezia e ca o marfă...\" trebuie să știi să o vinzi trebuie sa știi să o cumperi dar mai ales trebuie sa știi când oricum înainte să iți obosești

CFCristian Fara

0

5

...în universul proporțiilor de aur există o singură capcană din care sângele se spală ușor și toate celelalte ieșiri sunt controlate matematic de un principiu fundamental: întotdeauna mori

CFCristian Fara

0

2

Stânca aceea plângea fără nici o poveste nici o zână nu i-a înghețat inima nici un zeu nu i-a sfărâmat obrazul soarele nu trecea pe acolo se oprea întotdeauna la copacii

CFCristian Fara

0

0

Un înger fără dumnezeu s-a rătăcit la noi acasă într-un alt vis, ști tu, mereu un înger fără dumnezeu nici nu credea că e pustiu fereastra doar era deschisă nu știu dacă-a rămas așa preț

CFCristian Fara

0

2

Vom așeza pe trepte câte un vers fiecare Numărând clipele din cercul lor de veghe Așa ghemuite în umbra sufletelor noastre Dar lumina o vom urca mai sus Cu fiecare pas, încet, în turnul

CFCristian Fara

0

5

ar fi putut fi toamna dar nu era așa copacii nu-mi desenaseră încă nemărginirea cu degetele prea lungi, desfrunzite fluturau împreună cu mine aceleași cuvinte pregătite să moară pe aleile

CFCristian Fara

0

6

Vom merge într-o zi să punem capcane pe malurile abrupte ale visului nostru despre iubire cuvintele ne vor dojeni risipite printre scoici și algele ne vor împiedica gândurile să alerge

CFCristian Fara

0

9

iubirile noastre paralele și egale ca două jumătăți de adevăr ne rostite încă nu se vor întâlni la infinit pentru că zeul a uitat să construiască țărmul pe care castelul de nisip al destinului

CFCristian Fara

0

6

În palma mea e o lacrimă oprită pe linia destinului a alunecat pe o aripă de înger într-o seară cu ziduri de ploaie în labirintul eternei iubiri care ne va sfărâma sufletele în o mie de mii de

CFCristian Fara

0

4

Nu ma vorbim de secole, țin minte câte cuvinte risipind pe drum n-au mai rodit răspunsurile acelea ca niște flori prea pline de parfum din glastre svelte, aranjate-n grabă pentru un ceas să

CFCristian Fara

0

3