Poezie
Nerugaciune
1 min lectură·
Mediu
Nu pot decat sa plang
Privindu-mi dumnezeul,
Pacatele-mi apasa-n
Balanta rugaciunii.
Si nu-ndraznesc a cere
Ce nu mi se cuvine,
Caci nu regret nici una
Din clipele pasiunii.
Ca raul mi-este dusman
Ca binele mi-e prieten
E prea putin ---O,doamne,
Sa pot a-ngenunchia.
A iadului durere
Nu m-ar spala de vina
Caci suferinta vesnic
Iubirea nu-mi va lua.
O,Dumnezeu a toate
Si tot cunoscator,
Cu bietul gand pedeapsa
Eu insumi mi-o cunosc :
Va fi un loc in Ceruri
Un loc de cugetare,
Si o fereastra,Doamne,
Deschisa spre Pamant.
Si-acolo-n recea slava
Salasuind Poetul
Neauzit de nimeni
Sa planga n-a putea !
Mandriei lui ,Tu mila
I-ai arata spre rana,
Caci stii,nimic in Ceruri
Nu l-ar cutremura.
Poetul fara nume
Iubirii se supune ---
Il vei opri sa faca
Pe-un altul fericit.
Si daca stiu acestea,
Si raul mi-este dusman
E pera putin --- O,Doamne,
Sa pot ingenunchea.
Dar lacrimile-mi calde,
Pe fata-mi mandra ,siruri,
Imi amintesc de Tine
Cand nu le pot opri .
inanurie 1999
cristianfara@yahoo.com
001.411
0