Cristian Fara

Când te privești În oglindă, Întotdeauna Visele mele Se vor ascunde În spatele Viselor tale Vor rămâne acolo Imponderabile, Pe umărul tău Nevăzute Și vor avea grijă Să nu cadă Visele tale Până

Plutonul alergătorilor Trecea pe lângă mine Erau frumoși Iubeam eleganta efortului lor Chemarea lor m-a atins Fără să vreau, agățat puțin Cu o aripă mai lungă, sidefie Până la prima turnantă

Nici nu știam că exist Anii se furișau în spatele meu Prădătorii jalnici cu ochii sărați Cu aripile atârnând, neegale I-ai văzut? Nu-ntoarce privirea Iubirea lor e atât de adâncă Încât rănește

Între treptele iubirilor noastre Emisferice ca aripile ultimului înger Aplecat peste noi îmbrățișați În jurul gândurilor noastre singure… Un loc gol, pe care Nu l-am simțit niciodată Se repetă

Zbor de fiecare dată când îmi deschid brațele deasupra nopții… yeh baby, au schimbat melodia în locul chitarei e rap nu-mi pasă visul se naște sub pleoapele mele! Hai, stinge țigara … și

În palma mea e o lacrimă oprită pe linia destinului a alunecat pe o aripă de înger într-o seară cu ziduri de ploaie în labirintul eternei iubiri care ne va sfărâma sufletele în o mie de mii de

Azi vom vorbi despre iubire… pentu că plouă dar mai ales pentru că nu știm nimic unul despre celălalt ne vom răsuci pe cărarea îngustă ușor desenată de Dumnezeu între viață și moarte pe

am 38 de ani si o diplomă acceleratul trece pe lângă satul meu mai încet No, dară n-o să oprească mentiune pe ultimul vers: de schimbat diplomă? de rătăcire prin Mica Romă - o zi si două ore

Îngerul cădea cu aripi deschise din adâncile vise în culorile moi Îngerul cădea lovindu-se în cuvinte cuminte cu ochii de fier Îngerul cădea între iubirea ta și-a mea întârziind ca o

Primăvara s-a urcat Prin rădăcinile copacului Până la mine, O pasăre se cuibărește În locul inimii mele, Mugurii mi-au străpuns aripile, Vor înflori prin mine... Iată, sunt Un înger viu.

E toamnă și frigul pe buze Apasă eternul sărut Când sclava uitatelor muze Cu toane, cu mofturi și scuze Poesis se-ascunde-n trecut Tu vino în brațe-mi și-așteaptă Cuvântul ce-atunci a

Când am înțeles că e chiar Dumnezeu l-am întrebat despre iubire... Și Îngerii... mi-a spus, da, și Îngerii pot să ucidă!

Eu sunt un pas greșit pe care-l faci Tu înspre iubire dinspre iubire când dimineața devine-nserare și vântul îți mângâie fața când treci mai departe un pas pe care nu știi când l-ai și

Menu – File – Save Voi închide clipa aceasta Între două eternități – absolute, Repetabile, disjunctive În sufletul meu electronic Scurtcircuitat de curând Acoperit de cuvintele

Tu unic prieten, ai plecat cu ochii mari deschiși spre nicăierea... Tu neputinței mele așternut Mă lași plângând pierzându-mă cu firea Ce clipă a fost... ardea înlăcrimarea Ca un blestem al

tocmai plecasem când mi-am adus aminte: \"poezia e ca o marfă...\" trebuie să știi să o vinzi trebuie sa știi să o cumperi dar mai ales trebuie sa știi când oricum înainte să iți obosești

Daca iubirii tale tu poti sa-i fi stapan Si n-ai ucis cu gandul pasiunea vietii tale, Daca-n durere ochii-ti la fel de calzi raman Sa-nvioreze tainic a viselor petale. Daca ranit de vorbe ,

Un înger fără dumnezeu s-a rătăcit la noi acasă într-un alt vis, ști tu, mereu un înger fără dumnezeu nici nu credea că e pustiu fereastra doar era deschisă nu știu dacă-a rămas așa preț

în cercul iubirii dintâi orice lacrimă deschidea o fereastră între cele două jumătăți de cuvânt însângerate și neîntelese încă ningea... între noi peste zidul întrebărilor noastre - timpul -

Am ieșit pe fereastră - ploaia, ca o amintire despre moarte, mirosea puternic a flori când m-am întors să scriu aceste cuvinte tremuram ca și tine, stii bine! semănăm când Ne

Mai multe cuvinte de sticlă sparg repetat între noi iubirea, din clipă în clipă bătând ca o inimă-n doi. * Prin suflet nebun, rătăcesc disperarea mă biruie-adâncă în alt loc... iubirea-mi

Mi-e frig, Prieteni, veniți să ne naștem sub stelele calde să vindem uriașe smaralde rezemați de pereți infiniți din noaptea eternei iubiri în adâncul din noi neînceput pe drumul de gheață

Vom privi de pe stâncile înalte Cum marea va rupe visele noastre Într-o singură îmbrățișare Vom certa în joacă vântul Ce ne va căuta în nisipuri Vorbe dulci și mângâieri Ne vom întoarce în