Zbor

imi place ca esti firesc, e un firesc in care cuvintele simple au farmec. si, picatura aceea romantioasa (\"pervazul de sare\") are personalitate postmoderna! Si, da \"până la cealaltă fereastră / nu e decât… o clipă de înțelegere!\". Te-am citit cu placere, redescoperindu-te!

Silvia! bucuriei gasirii cuvintelor tale i s-a alaturat o mare tristete... Eu stiu ca te-am suparat cu cele doua cuvinte despre ambasada rusiei, ba chiar si cu un comentariu despre niste vorbe in aceeasi limba... dar te roooog, spune orice despre textele mele: ca sunt vechi, perimate si perisabile in acelasi timp:), ori ca nu au suflu, sunt lipsite de \"estetica\" care va sa zica nu-s literatura, sunt romantioase, ori fade... orice, chiar orice... in afara de a gasi ceva din \"personalitatea postmodernista\"!!! caci daca e asa :) si le-a atins cumva noroiul din acea troaca - le voi sterge...

multumesc dar, si te mai astept

Un text simplu si am invatat demult ca poezia adevarata e simpla si curata. Nu mi se pare deloc demodata, poate in masura in care gustul meu estetic e perimat, dar, ca sa-ti folosesc cuvantul, nu cred ca arta e perisabila, nu cred ca emotia estetica se naste altfel azi decat acum o mie de ani. Pana la urma cuvantul are valoare atata timp cat poarta un inteles, altfel e doar un urlet in pustie. Cuvantul e poezie atunci cand isi atinge si cutremura scriitorul deopotriva cu cititorul.
Melodiile se pot schimba, ca la un tonmat blocat, dar ritmul, acel ritm profund si aprins a ramas acelasi. Auzi chitara, nu?

\"Ploaia risipită
Înaintea nașterii noastre
Ne alungă acum
Din sufletul anotimpului
Să înflorim
Peste rănile ochilor tăi
A mângâiere

Hrănește-te
Cu tremurul morții noastre.
Mi-au spus florile de leac
Cât le aveam încă în palme
Deschise și amăgitoare –
Ca vorbele tale.\"
si comm:\"Prea multă sensibilitate gratuită în poezia ta, Chris. Am vrut să-mi susțin afirmația cu exemple din text, dar este în întregime o mare bulă de săpun supusă inevitabil perimării.\"
Din unul din aceste comentarii am luate io \"perimarea\" cat despre \"estetica\" e dintrun alt sir de comentarii despre alt text, sir din care eu am decupat doar o lista cu nume de comentatori ( grup compact de atac probabil apropiati ) care spuneau ca nuuu e literatura respectivul text doar pentru ca autorul le raspundea cu sinceritate ca scrie ce gandeste... \"Cuvantul e poezie atunci cand isi atingesi cutremura scriitorul deopotriva cu cititorul\"? pot sa retin aceasta fraza? pot sa o public sub zecile de comentarii partizane? As putea dar... e adevarat aud chitara uneori doar chitara... cuvintele dor prea mult, uneori...

multumesc mult pentru comentariu, ma bucura cand cineva imi citeste \"personalele\". ( ah, sa nu uit, pseudo jurnalul de cenaclu mi-a placut, am zambit unor amintiri vechi cu poezie.ro - imi sunt dragi )

A fost o vreme cand poate si eu as fi simtit mai putin poezia ta. O vreme a cuvintelor mari si a teribilismului. Din fericire sunt deschisa altr pareri si un om drag mie mi-a aratat unde greseam. Probabil nici nu greseam in mod esential, era doar o fatada. Cris, uneori poezia nu are definitie universala. Uneori in fuga dupa vers pierdem din vedere poezia.
Eu sunt in continuare impotriva poeziilor in care sensibilitatea in exces e in detrimentul ideii, sunt impotriva textelor siropoase. Dar nu ma pot impiedica sa vad un text bun acolo unde e doar pentru ca este un text sensibil in acelasi timp. Nu poeziei sensibilicioase, dar da hotarat poeziei sensbile, simple si adevarate.
Oricum, persoana cre mi-a aratat textele tale e un om priceput la poezie. Crede-ma, poti avea incredere in parerea lui.