Biblioteca
Mă întorc uneori acolo, ca și când nu aș fi fost niciodată. Ocolesc peretele cu cărți de dragoste pentru a admira, în spatele lui, acvariul șarpelui singur. Îmi place! Fără să înțeleg de
Insula
Da... sunt pentru prima dată singur pe insula asta. Cu mulți ani in urmă, fiecare vacanță era o evadare aici. Pe atunci legea era că fiecare trebuie să aducă o piatră. Insula era mică, singura
Chiar dacă
Când vei îmbătrâni îndeajuns ca să-mi citești cuvintele de pe buze chiar dacă nu voi fi acolo mă voi întoarce în sclipirea unui pahar gol dar n-ai să ști(ȘTII) cine sunt pentru că nu ne-am
Jurnal
Jurnal Singura ființă pe care nu mi-o mai amintesc sunt eu o stranie consecință a iubirii aproapelui fără Dumnezeu sau alt Cineva egal înțeles într-o zi de Duminică sau Luni mâine
Uneori
Uneori, doar uneori Te prăbușești în tine însuți, Ca un disc vechi timpul Te acoperă cu o muzică Prea cunoscută Uneori, doar uneori Nu mai ești tânărul pescar Care găsea sub fiecare
Intrări separate
Jumătățile noastre de suflet puternice… ca două pietre de moară se rotesc în jurul aceluiași gând strivindu-ne timpul uite, praful acesta de cuvinte pe care îl înghițim în fiecare
Tăcerea
Tăcerea zemuiește încet Ca o rană adâncă Uneori o ating cu degetul E vie și moale Îmi amintesc că durea Uneori, înspre seară Când mă puteam ridica încă Pe vârfuri – deasupra
Îmi place
Rătăcesc prin camera cu 32 de ferestre închise în jurul unei cuști mari cu zăbrele lungi sprijinite-n tavan le-aș putea colora diferit? pe dinăuntru desigur – îmi place – s-ascult uneori
Aplicație școlară
Aplicație școlară Se dau: 1. Viața împărțită de neprevăzut în „n” falii adânci, cu lățimea medie de un pas și jumătate; 2. Inima poetului așezată la mijlocul fiecărui gol, rezemată de timp, loc
E bine…
Azi, chiar vineri-treisprezece am trecut pe la mormântul îngerului, cineva i-a dezgropat oasele, le-a îngrijit, poate cum se cuvine dar în cele din urmă, am înțeles că le-a pus la vânzare, e
Zbor
Zbor de fiecare dată când îmi deschid brațele deasupra nopții… yeh baby, au schimbat melodia în locul chitarei e rap nu-mi pasă visul se naște sub pleoapele mele! Hai, stinge țigara … și
Listă deschisă
În primul rând se cere versul șchiop Să fie alb și frânt este mai bine Ori de o formă stranie ca-n enzime Compușii scriși de un savant miop Iubit – e interzis să scrii de-a-ntregul Cuvântul
Sinucidere poetică
Motto: „daca ar trînti la pamînt (!) umbrele lui Bacovia, Pillat, Blaga, Topîrceanu, ar fi prea bine”(A.Voicu) Am etichetă! Mă enervează! nu, n-am pupat mâinile scribilor din cetate nici
Jurnal de Duminică
Frigul din umbre îl torn în pahar Și soarele alb îmi bate-n ferestre Duminica asta adâncă îmi este, Știi tu, o trecere-n alt calendar. Nu tremur decât o secundă așa Cu toamna în brațe,
Iubirile deșarte
M-am supărat pe lunga întoarcere la umbre Așa, în noaptea caldă ca un bătrân ursuz Ce a-nțeles din vreme iubirile deșarte Și a trecut cu-n zâmbet peste tăcerea lor Bolnavă amintire! Lăsând culori
Virtualia
am 38 de ani si o diplomă acceleratul trece pe lângă satul meu mai încet No, dară n-o să oprească mentiune pe ultimul vers: de schimbat diplomă? de rătăcire prin Mica Romă - o zi si două ore
nervi
Un înger bătran pe drumul destinului s-a împiedecat de o treaptă de aur lucitoare, sterilă, perfectă l-a durut cât a spus: te iubesc și-a murit... mai departe
În căutarea florilor purpurii
În căutarea florilor purpurii Iubirea s-a ridicat sprijinindu-se pe umărul meu, batrână. Ne cunoșteam de copii. Am alergat împreună peste câmpiile albastre ale viselor, căutând florile
Jurnal de provincie (Chisinau)
Jurnal de provincie Azi am fost la Politie dupa pasaport, ma surprind zambind, am intarziat putin… zece ani… mda, atunci ar fi trebuit sa am un pasaport si sa il folosesc, atunci visam sa ajungem
Jurnal
Astăzi m-au speriat de toamnă o sută de ciori deodată m-am întors la casa pustie am deschis cercul iluziilor și am citit despre îngerii proaspeți, programabili duminica la ora
Remember
Eu sunt Poezie de ( ) Eu sunt... dulce-amara cafea pe care-ai băut-o doar ca să-ți citești destinul în ceașca pe care n-ai spart-o încă... Nume: trestia May 24th, 2001 10:04
Dintr-un icon
N-am fost pe chat, Femeie, \'n-seara asta N-am fost niciunde, dacă vrei să știi N-am călcat pragul vechii colivii - Eu nu-nțeleg geometria asta... Versific prost, sunt fraier-cognitiv Mă
Nimic din ce e veșnic nu e omenesc
- Nimic nu e mai periculos decât să spui ce gândești cuiva care nu gândește! - În fiecare clipă sunt disperat si fericit, așa cum în fiecare clipă in lume mor și se nasc oameni. Totul e în care
Adio
Tu unic prieten, ai plecat cu ochii mari deschiși spre nicăierea... Tu neputinței mele așternut Mă lași plângând pierzându-mă cu firea Ce clipă a fost... ardea înlăcrimarea Ca un blestem al
