Jurnal de Duminică

Frigul din umbre îl torn în pahar Și soarele alb îmi bate-n ferestre Duminica asta adâncă îmi este, Știi tu, o trecere-n alt calendar. Nu tremur decât o secundă așa Cu toamna în brațe, firește, Căci ea s-a întors și-mi zâmbește: Copile, tu chiar nu mai ai ce visa? O mângâi usor, în priviri ostenesc, Înăuntru, lumina mai lină: Ascultă, îi spun, cum vioara se-nchină, E Schubert și imnul ceresc. Îi place mult maimuței din mine... Frigul din umbre îl torn în pahar, Cu toamna în brațe, gustându-l amar Și dulce... ca întelegerea-n sine. Știi tu, o trecere-n alt calendar