Poezie

Atelier III ( catrene )

1 min lectură·28 aprilie 2002

Mediu

Mai multe cuvinte de sticlă

sparg repetat între noi

iubirea, din clipă în clipă

bătând ca o inimă-n doi.

Prin suflet nebun, rătăcesc

disperarea mă biruie-adâncă

în alt loc... iubirea-mi trăiesc

și-alunec pe lacrimi de stâncă.

Când ai să pleci cu îngerii de-oțel

în brațele înnoptării legănați

pe cerul meu rănit de-nariparea-ți

vor sângera ale ploilor cuvinte.

Două lumi, două ecrane de gheață

Cuvintele de lumină fierbinți

furându-ne-ncet câte-o clipă din viață

pentru templul ultimei noastre dorinți.

Ridică mâna și atinge cuvintele

de pe ecranul acesta înghețat în lumină

în spatele lor...nu e nimic! Deschide brațele!

să-mbrățișăm nemarginirea, acum, împreună.

Rănit de puțina lumină

sub cerul înfipt în inima sa

din pereți zidiți în aur

încet îngerul trecea.

012.156

Cristian Fara. “Atelier III ( catrene ).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-fara/poezie/18046/atelier-iii-catrene

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

iubire, ingeri, aripi, gheata, lacrimi. Cea mai proasta alegere. Poezii de genul asta-cu carul.(scuzati cacofonia).