Poezie
Un altfel
1 min lectură·
Mediu
Umbrele morții
pe stradă mă-ndeamnă
să trec mai departe
zâmbindu-mi șiret
copilul sintetic
în geamuri dansează
reclama sinistră
pe-un nou monitor
iluzii murdare
proiecții de gală
și-o pasăre moartă
într-o mască de jeep
s-au strâns cerșetorii
la răscruce de drumuri
e primul cel tare
și mort cel din dos
cu tâmplele sparte
de chinul visării
împins în cetate
mă pierd oarecum
frigul îmi smulge
obrazul și dinții
mă frec de uitare
pe stradă lovit
umbrele morții
pe scara rulantă
și-n spatele gardului
vechi, de spital
zac bete în cârciumi
murdare m-ating
din pâine rupându-mi
să-nalțe altare
veninul în pernă
îl simt după-un an
încă... în piele-mi
miroase a noapte
cu pasul încet
mă opresc, mă îndemn
umbrelor morții
ce-am dat ascultare...
Dar ceasul e dus -
ca un semn de-ntrebare
strâmb vinovată
iubirea-mi-deșerte
în cercul durerii
\"un-altfel\"- stigmata
prin umbrele morții
plătind să trăiesc
001.712
0