Poezie
Iubirea durerii povară
1 min lectură·
Mediu
Un om a murit într-o gară
nemiscat între bine și rău
singur lăsându-mă afară
în calea destinului său
viata în ochi mai sclipește
c-o mută ploaie de scuze
prin mine trecându-se orbește
ca schijele vechi de obuze
fierbinte, clipita durere
m-apropii cu-ncetul plângând
spre locul lăsat de tăcere
în urmă, prin mine trecând
ce lanțuri îmi zornăie-n minte!
legăndu-mă-n loc să rămân
în ruga absente cuvinte
spre tatăl ceresc să amân
când singur rămas într-o gară
nemișcat între bine și rău
privesc copilul de-afară
în calea destinului meu.
012.980
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Fara
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Fara. “Iubirea durerii povară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-fara/poezie/16994/iubirea-durerii-povaraComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
strofa 4 - scârțâie. poate fi rescrisă chiar în două strofe