Poezie
Fiori de tăcere
1 min lectură·
Mediu
Tăcerea-ntristată de ieri
s-a-ntins peste stelele coapte,
Iubito, \'n pădurea de șoapte
ce vrei tu, toamnei să-i ceri?
O clipă-n aceaași fereastră
privind peste umăru-ți stâng
cu brațele-njuru-ți să plâng
nu e-n alegerea noastră.
Oceanul închis între noi
cu valuri ca zilele noastre
simplu zbătându-se-albastre
lacrima-n ochi de strigoi.
Cu mine-n adânc să se nască
pe țărmu-ți tăcere s-aprind
în focul iubirii murind
nu e-n alegerea noastră.
Nu, mie n-a vrut să îmi dea
din toată-ntristarea visării
decât.. la sfârșitul cărării
o singură, palidă stea,
s-alerg în tăcutele seri
fior netrăitelor nopți...
Iubito, \'n păduri fără sorți
tu, ce vrei toamnei să-i ceri?
001.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Fara
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Fara. “Fiori de tăcere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-fara/poezie/16902/fiori-de-tacereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.