la margine de mine
se poate vedea cu ochiul liber
un hău căscat
recent
am suferit o cădere liberă
cu revelații biblice
după impact
a urmat o inaugurare de viață nouă
cu șampanie, măsline
aș suspina în fața apusului de soare
privirea se zbate între neîncredere și extaz
vocea și-a pierdut gingășia
obrajii palizi nu mai știu să roșească
în turnuri de castel
fecioarele își
cînd ți-ai ucis premeditat idealurile
iar sufletul îți este
gol
o cameră nemobilată
în care nu mai ai nici măcar un gînd
pe care să stai
nu-ți rămîn decît două alternative:
să te strecori
undeva, nu departe în mine
am găsit o iubire pierdută
mirosea urît
ca și cînd nu-și mai spălase trupul în lacrimi de mult
arăta rău
ceva între o peninsulă a indiferenței și-o moarte
clipele se zbat
fluturi prinși cu boldul în insectarul personal
aseară am turnat ciment în clepsidră!
de-acum înainte fiecare minut
ce vrea să treacă dincolo de mine
va avea nevoie de
\'jump\' strigă Abdulah
un pas înainte
cădere în gol
pielea tresare la îmbrățișarea translucidă a apei/ un potpuriu de bule
răcoarea umedă inundă ființa de jos în sus
ajunge la tîmple/
m-am străduit atît de mult
să duc o viață normală
încît am ajuns să-mi pronunț numele de familie
cu un oarecare accent
într-o limbă peltică
întreb în fiecare dimineață cît e ceasul
dar
este atîta liniște între noi
pînă și inima se oprește
din cînd în cînd să asculte
dacă mai trăim
așteptarea
a devenit un culoar îngust
prin care gîndurile noastre
se furișează tiptil
în
și iată încă o zi
se rostogolește în locul celei de ieri
ori a celei de mîine
cu minutele răvășite
cu răsăritul neterminat
lenea se-nfășoară în jurul gîtului
ne leagă strașnic de piciorul
ferestrele mele bat spre nord
*
în anticameră lumea așteaptă cu nerăbdare
de-o vreme
înghesuită precum sînii în corset
Piaget le-a explicat
cum m-am împotmolit
uneori
în zilele cînd sufletul
crestează brazde adînci
în asfalt
îmi vine să trag cu sete dintr-un balon cu helium
să mai înalț o zi
alteori
m-aș cățăra pe creștetul vieții
să mă arunc
iubirea noastră e un război civil
la început, cu mîna pe piept,
mi-ai declarat o dragoste pașnică
și respect teritorial
treptat, ți-ai extins hotarele,
fără permisiune ai cotropit regiuni
concertul din mine poartă numele tău
fiecare notă se topește sub cupola inimii
apoi se prelinge foșnind decadent
înspre coapse
și așteaptă
mărul din care voi mușca este
indiferența ta mă dizolvă încet
sînt o tabletă efervescentă
uitată neglijent într-un pahar
cu apă
gîndurile mele cu ochi verzi
sculpteză neobosit, cu mîinile goale
zeițe fragede cu picioare
mîngîi pe-ascuns rănile vechi
coame de armăsari pur-sînge cu glezne zdrobite
în cursa pentru supraviețuire
fac loc unor cratere noi, încăpătoare
s-acomodez lejer suferințe de
izvorîm
la început anii curg în pîrîiașe repezi
apa sare veselă peste pietre, fără efort,
cu dezinvoltură
se-adună în rîuri, șerpi contorsionați
lunecînd confident în mătci atent
dacă te uiți în mine
vei observa
că nu mai locuiesc acolo demult
ți-am lăsat în loc
carcasa unei femei docile
și-o dragoste blîndă
cu flori în pervaz
am ucis trecutul
mediocritatea mă
te foiești incomod
tăcerea mea știe
minciuna ți-aleargă nebună
prin cap, dintr-o tîmplă într-alta
un glonte gata să penetreze
explicații mute
aerul un beton moale, curge, încheagă
umple
inima mea
a devenit un organ inert
un fel de apendice necesar supraviețuirii
nu mai tresare la nimic
bate monoton
ca pendula din hol
fără să-i pese de
culoare, viață sau poezie
stă cu ochii
femeia nouă din mine
e super dotată
are o slujbă de conducere
de la 9 la 5
mănîncă o dată pe zi
să ajungă la mărimea 0
se detoxifiază regulat cu ceaiuri
în nuanțe de verde
merge la gym de 3
nu mai crede nimeni în zori de zi ori în apusuri
gri-ul lor are același efect de seră
traficul - același miros de bani
norii stau și ei atîrnați neatent
de-o sîrmă ghimpată
de care nu mai trage
era duminică după-amiază cînd ai venit să-l vezi
(ultima oară te zărisem așa, în treacăt,
la televizor
într-un film american de mîna a doua)
te-am privit cu dispreț, peste umăr,
m-am făcut că
ne tîrîm elegant pe partea carosabilă a vieții
frustrați pină în orizonturi
de-atîta vacarm
pescăruși, frunți asudate, sînge, trafic
mănînci, dorm, HRH, războaie,
din cînd in cînd ne ținem de
te-am ascuns cu grijă pe raftul din stînga
sus în mansarda vieții
unde nu mă știe nimeni
din cînd în cînd
te privesc cu pleoape închise prudent
prin gaura cheii
apoi îți respir părul cu