Corina Gina Papouis

ieși din starea bizon, darling dacă vrei să scoți fum pe nas și pleacă în direcția cealaltă sau în Lapland direcția asta aparține altor specii descoperite din timp, cu poze în enciclopedii și

am ajuns într-un punct sugerat teoretic la capăt de noi și început de ceva aerul vibrează liber între pietre albastre îmbrățișări druide sub cer păgîn în cercuri din ce în ce mai

e frig înăuntru mi-au înghețat colțurile sufletului pentru că persoana care de obicei face focul în inima mea și-a dat demisia și-a plecat să încălzească o altă inimă am încercat să

era duminică după-amiază cînd ai venit să-l vezi (ultima oară te zărisem așa, în treacăt, la televizor într-un film american de mîna a doua) te-am privit cu dispreț, peste umăr, m-am făcut că

cum să-ți spun? muzica s-a oprit demult nu mai e nici un scaun liber îmi las harpa unde tu îți ții geamătul acolo unde logica și iubirea îți ciupesc gîtul pînă la lacrimi cum să-ți

“Yes - but you would have to be half-mad to dream me up.“ – The Mad Hatter aici nu ne atinge nimeni, iepuroiul meu alb cu ceas și joben mă poți striga în limba lui Nietzsche ori picta în culorile

dezlipește-ți frunzele de pe nas, cască lung unge-ți încheieturile cu bale de melc și fă-mi un ceai cu lămîie și miere întinde-mi turturele pe sîrmă și lasă-le să-și fîlfîie trilul degeaba în ochiul

...viața se derulează oricum aruncată cu stîngăcie spre mal ca o funie împletită din nimicuri și așteptare uneori împărțită în 4 precum o inimă cu odăi goale în

tu nu eu nu două jumătăți de măr așteptând pofta unui copil părăsit în mijloc de târg în care lumea năvălește zilnic pe geam smulgând tapetul trăgând de clanțe dărâmând rafturile pe care

iubirea se rupe-n bucăți inegale și se împarte prin semne de la unul la altul peste cutele cearșafului prin sârma ghimpată, până la ultimul sărut ține capul plecat, nu trebuie să știe nimeni că

am pornit motoarele mi-am luat poșeta curcubeul și pana am suficient plutonium în vene pentru un nou Cernobîl și un sărut pe malul mării nu-mi pasă unde ajungem și până când urcă-te pe cal,

când vine de la lucru, pășind drept și obosit printre ruine și nori își așază pe masă tacticos inima secera și ciocanul apoi ascultă lupii urlând dintr-o limbă în alta prin

ne tîrîm elegant pe partea carosabilă a vieții frustrați pină în orizonturi de-atîta vacarm pescăruși, frunți asudate, sînge, trafic mănînci, dorm, HRH, războaie, din cînd in cînd ne ținem de

Jason, de cînd gestul tău înmănușat m-a oprit lîngă acest trotuar căptușit cu licheni mă uit fix în ochii tăi o mare moartă în care paragrafele legii înoată precum un banc de ton ești atît

cu mult timp în urmă, când pământul era un fel de buric în care Einstein colecționa păpădii și melci când lumea încă privea spre comete ca spre niște lămâi aruncate de Dumnezeu către

cînd bărbatul iese din peșteră leoparzii se ascund azi va fi unul mai puțin și sîngle lui picurînd va străluci în vîrful suliței ca un neg stingher în bărbia lunii și cu degetul în aer el va

o femeie mîngîie eșafodul și rîde aici, spune ea supușilor, aici îmi voi odihni mîinile și bărbia aici și-n golul dintre nu va rămîne decît nodul din gît am un gît mic din care nu va curge nici sînge