E.T. - [DC]

Corina, un text de zile mari, pt orice varsta, pe care n-o sa-l uit prea curand. la touch screen heart ma inclin. de fapt totul e asa de autentic incat nu prea mai lasa loc pt alte cuvinte.
sfarsitul e un regal.

o stea. (consider it already here)
VV

mi-a plăcut, un text îndrăzneț și ce e minunat e că își păstrează feminitatea :)
fain cum aluneci și cum dirijezi toate aceste universuri fantastice, toate particulele SF care deși sunt numeroase acolo, nu sunt puse la gramadă și nu încarcă inutil
și vorba veronicăi văleanu, totul este autentic, nimic nu își pierde doza aceea de realitate care te face să te îndepărtezi sau nu de atmosfera din poem
mai trec,

iulia

De când așteptam să postezi din nou!!
Poemul se mentine tare de la început până la sfîrșit.
Cu toții simțim nevoia să depășim realitatea uneori și să strigăm -taie!!- atunci când ceva nu merge,să ne jucăm cu timpul și cu toate lucrurile din jurul nostru.
Per ansamblu un text visător,care atrage atenția oricărui cititor.

“vreau…/vreau să-mi rezolv…/vreau să-mi tai venele…/vreau să alerg…/(vreau) să mă cațăr…/vreau să cunosc…/vreau…/vreau…”
Imperativul “vreau” se afirmă prin acumulări de “realități” abuzive, realități ne-supuse ritualului timpului, realități de scurt metraj, care odata consumate, cer o realitate identică. Între “chestiunile sufletești” și “motocicletele Ducati” nu există priorități, nu există decit verbul ce le activează “vreau”
Da, deplasarea lineară a lui “vreau” pășește peste toate realitățile, uniform, egal, încât dacă “ronțăi floricele de porumb” nu înseamnă că, în același timp, nu manânci și ketchup.
Rostirea lui “vreau” este o peliculă cinematografică tristă, cu atât mai trist cu cât are un subiect inclus: “eu”.
Există totuși o speranță: odata cu tăișul verbului “cut” ieșim din mecanica lui “vreau” și intrăm în lumea poeziei care îi dă eu-lui poetic drept la atitudine. Interesant este efectul verbului “cut”: întrerupe derularea robotică, dar în același timp creează…
Și astfel, eliberați de “vreau” putem gândi la E. T. care , înainte de-a se îmbarca pe nava spațială, arată cu degetul inima lui Elliott și ia floarea oferită de Gertie cu el, lăsând în urmă, pe cer, curcubeul.
O realitate tristă.
Un simbol( E. T.) ce ne face să ne raportăm la destinul nostru.
O poezie care vorbește despre noi.

Deci holly wood is a special kind of wood pina si aici pe agonia;)..
Raspunsurile si aprecierile voastre m-au lasat perplexa si este bine: perplexity is the beginning of knowledge!;)
Prima parte este probabil cea mai adevarata: cea in care eroina a cazut de pe cal (!)..acum ea e in convalescenta..si a terminat toate medicamentele opiacee prescrise de steven spielberg..:p
Oricum am promis ca niciodata ever and ever nu voi mai cadea de pe cal in locul meu:p
Restul textului a urmat de la sine si este in totalitate dedicat egoului meu, al nostru ..cind viata ne trinteste de pe cal etc etc..
Deci, dragii mei ‘egoisti’ si ‘egoiste’, va multumesc pentru generozitate :
VV – tu ai prezis ca o sa placa, de aceea o sa-l pun si pe agonia engleza curind..x
Iulia – iti multumesc ca ai zarit feminitatea minjita prin text ca ciocolata pe buze, cea mincata pe ascuns..:p
Alexandru G – da, am protestat, am vrut un poem macar, daca nu o viata fara consecinte..si tu si altii m-ati auzit Amen!(when you wish uposn a star!...):)
Razvan – da? Si eu!...:p sa promitem cu mina pe inima ca vom alerga in fata dinozaurilor si nu ne va minca nici unul, ca vom visa tot timpul :P
Adriana – doza de realitate din text a fost anihilata sper cu o doza letala de ironie..asa ne este mai usor..mie, noua.:)
Ela- tu esti the fairy of the site si daca as avea banii lui Speilberg ti-as da rolul principal din ‘the fairy of Agonia’ (a DreamWorks Production too:P)(un rol foarte popular pentru care toti prietenii mei imaginari ma suna zi si noapte!) pina atunci sa ne inchipuim, sa ne inchipuim \'ce bine ar fi daca...\'

Deci, cum un om intelept a spus de curind: iubiti-va!:)

Pe curind, all!
Hugs & xxx

cu totul deosebit acest poem. m-a atras modernismul descrierii. am citit și o mare parte dintre poemele tale publicate pe agonia (promit să-mi fac timp și pentru restul). știi să dozezi foarte bine cuvinele pe linia aceasta new age și multă originalitate.
cu prietenie,
Cristina C

wow...
Cristina m-ai facut sa rosesc...uite :\">.

deci profit ca nu ma vezi si ma duc sa mai scriu ceva in \'new age\'.
o placere sa te cunosc..si pentru mine si pentru egoul meu (poetic :p).
te astept cind vrei tu prin textele mele.
cheers!
x

E un poem care, cu adevărat, nu trece neobservat.
Personal, îmi place să mă întreb asupra a ce anume într-un text produce cutare sau cutare efect. De data aceasta, de exemplu, m-am întrebat care ar putea fi elementele formale răspunzătoare pentru autoironia prezentă în poem.
Și voi porni de la ce au remarcat toți comentatorii, de la contrastul dintre acel vreau, cumulativ, și acel cut care-ți taie suflarea inainte de-a ți-o reda înzecită.
De ce autoironie totuși? Deoarece cut se situează pe același plan cu realitățile pe care le neagă. Aparține și el lumii în care ne place să ne proiectăm, fie și prin niște nevinovate tabieturi. Și chiar prin faptul că e cut și nu taie.
Desigur, e vorba de o încercare de-a pătrunde o dimensiune poemului.

Mențiune: autoironia, (și ironia, fie ea și “letală) nu anihilează nota fundamentală a unei realități, ci o potențează. Doar că de la distanța pe care ți-o dă conștiința acelei realități, ai sentimental că exerciți un anumit control.

poem cu stele meritate ptr.putere si cursivitate
da, e de bine ce tot zici si vrei, si yes prin concentrare poti obtine tot, am auzit de curind, mai putin partea cu dinozaurii
scrie, ptr ca scrii tare bine.

deci, Emilia pentru mine autoironia este un catalizator si de multe ori am aruncat acest element in poezie dar mai ales in viata de toate zilele...risul, in general este recunoscut pt puterea lui benefica :)...pt mine lucreaza ca un fortifiant..care in circumstantele de mai sus m-a ajutat teribil...si mai e ceva: in momentul cind tu insuti te iei de guler in fata oglinzii/ a lumii, cei ce stau la coada sa o faca conteaza din ce in ce mai putin..incearca, acel \'let go\', ca exercitiu, intr-o zi plina de penibil, te va lua prin surprindere...Cut = este formula universala recunoscuta in filme, cind ceva iese perfect/ sau nu. stii? Regizorul cu pilnia sta pe scaunelul lui? si tipa? stii..:)deci viata aici este un film deci eu ca regizor am dreptul sa decid cind folosesc megafonul..capiche?:P(hai ca nu a fost greu:P)

Anni - tu ma sperii cind lasi comentarii asa serioase si...acum ma fisticesc si nu stiu ce sa fac cu miinile...uite vezi?

va multumesc pentru popas, ladies!

cup of tea?;;)

sorry, am fost doar pe fuga, nu-s chiar atit de absconsa (sic!) ca sa te intimidez...si stii , am revenit sa spun:
- cred ca ar trebui sa te apuci de documentare alb negru
- si recitind, sa stii ca sunt unii care chiar traiesc asa, dupa regii horor, dar nu-si vad capul de griji si cind se zice cut , ei cad omoriti de ploile de toamna.

un iti revansard si nociv
pentru \"onor-vremile\" de le traim/traieste autorul
pentru ca, dupa cum se stie, fiecare traieste ce vrea

@ ALM - tu ma citesti bine, tu...si cu documentarele alb-negru - m-ai prins..:p mai vino!
@ AP - Da