a.m.

dezlipește-ți frunzele de pe nas, cască lung
unge-ți încheieturile cu bale de melc
și fă-mi un ceai cu lămîie și miere
întinde-mi turturele pe sîrmă și lasă-le să-și fîlfîie trilul degeaba
în ochiul meu trîntor, nemișcător

prostește-mă cu o veste bună , scurtă, neadevărată
cu o orhidee înflorită în șanț, cu un val nespart de țărm
încuie ușa și-nghite cheia ca pe-o felie de măr
dă-te aproape, aici, pe pat, lîngă mine

așază-mi un șal din cașmir pe umeri
o mînă de bărbat pe genunchi
și citește-mi un articol banal din ziarul de ieri
lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului
cîți morți, atîția vii, și-o singură ramă
din care trebuie să zîmbim cu toții

pune-mi un Bach
lasă-mi draperiile trase ca un capac de cosciug
nu-mi arăta ceasul cu limba, nu-mi scoate capul din căpița cu nori
și nu mă întreba ce-am făcut aseară