E t c e t e r a blues
nu o poți amăgi e în spatele tău când luminile se sting în timp ce o pipăi și are conturul unei umbre răgușite de viață când deșertul se lățește și-ntre tine și tine rămân doar hărți
și alte efecte speciale
dacă îți poți vedea numai gleznele nu-ți face griji părul, buzele și ochii rămân la locul lor chiar dacă sufletul e mătasea unui steag ce fâlfâie alunecând tandru pe lamă așază-te în
The Duchess
darling trăiesc ca ducesa de Portland în ghiocul galben din care mi se citește tandru un sonet de dragoste bătut la mașină noaptea, sub filamentul lunii pătată de cratere în peștera ta peste
Friday, 13
Jason, de cînd gestul tău înmănușat m-a oprit lîngă acest trotuar căptușit cu licheni mă uit fix în ochii tăi o mare moartă în care paragrafele legii înoată precum un banc de ton ești atît
Chitară rece
și cînd îmi doresc să fie adevărat încă odată numai de data asta univesrul ascultă și își coboară lunile învelite-n sonate aceste degete căutînd, căutînd mă vor găsi oare? în adîncuri unde
How to train your dragon
ieși din starea bizon, darling dacă vrei să scoți fum pe nas și pleacă în direcția cealaltă sau în Lapland direcția asta aparține altor specii descoperite din timp, cu poze în enciclopedii și
322
afgane, uite ce mișto e afară! vino să ne iubim pe lire sterline în Greenwich Park sub stejarii liberi și groși vom face copii cu ochi albaștri ca marea nordului îi vom învăța să joace șotron pe
și...
...viața se derulează oricum aruncată cu stîngăcie spre mal ca o funie împletită din nimicuri și așteptare uneori împărțită în 4 precum o inimă cu odăi goale în
Rebelă
tristețea ți se agățase de buza de jos ca un inel de care lacrimile trăgeau cu îndîrjire gîndurile ți-erau mînjite de întuneric și-mi venea să te strîng în brațe și să-ți spun că uneori
Capacități
durerea îți acoperă gura ca o palmă și-n spatele coastei simți forfota de ieri dar tresărirea zilei de mîine n-o vei recunoaște din prima vei călca sfios cu frica înainte ca o făclie cu
Seven Sisters
aerul curgea greu tăvălind plămînii în sare rostogolind neglijent viscerele mării prin granule de nisip și raze disperat talazul se agăța de calcar într-un urlet alb întrerupt o
Recesie
ne agățăm paltoanele în cuie bătute de *NHS dinainte ne așezăm pe scaune gri Ms Harper vorbește ni se dau pixuri noi Made in China scriem ce ni se spune ni se spune că nu ni se mai dă
fictivă
alerg dinspre mine cu soarele-n ochi și întunericul face trei pași într-unul să mă prindă (ori poate e doar umbra mea) nici nu mă uit în urmă să văd dacă mă ajunge dorul de casă mă agăț de
January Blues
prin ferestre cu obrajii frecați de ger weekendul se deschide timid o crăpătură în parbrizul timpului împing ușa trec peste puntea de gînduri dintre fragmentele zilei ne regăsim glaciar/ în
Celui fraged
fii atent! cînd ieși pe ușă ia-o la stînga și urmează-ți inocența cu ambiție după primele lacrimi scoate-ți mîinile din buzunare mergi cu spatele drept și bărbia sus să pari mai înalt ca
Uneori
mă compun din elemente primare cîteva emoții niște cărți de credit și-un zîmbet mi-e din ce în ce mai dor de vărul din Neanderthal de primul lui gînd de ultima lui grijă lumea în care trăiesc
The becoming
am observat timpul presîndu-și intens fruntea fără scrupule de aortă ca de-o vitrină cu gogoși calde la început m-am gîndit să trag de el să nu-mi mai blocheze aiurea minutele adunate în
Bed time story
în căușul palmei sînul stîng toarce în moliciunea lui albă desenez cercuri cu privirea răsfoind albumul tinereții rotunjirea primul sutien prima holbare de ochi degete tremurînde căutînd
SS Thistlegorm
\'jump\' strigă Abdulah un pas înainte cădere în gol pielea tresare la îmbrățișarea translucidă a apei/ un potpuriu de bule răcoarea umedă inundă ființa de jos în sus ajunge la tîmple/
Personală
m-am străduit atît de mult să duc o viață normală încît am ajuns să-mi pronunț numele de familie cu un oarecare accent într-o limbă peltică întreb în fiecare dimineață cît e ceasul dar
Low
uneori în zilele cînd sufletul crestează brazde adînci în asfalt îmi vine să trag cu sete dintr-un balon cu helium să mai înalț o zi alteori m-aș cățăra pe creștetul vieții să mă arunc
Lust
concertul din mine poartă numele tău fiecare notă se topește sub cupola inimii apoi se prelinge foșnind decadent înspre coapse și așteaptă mărul din care voi mușca este
The day after
mîngîi pe-ascuns rănile vechi coame de armăsari pur-sînge cu glezne zdrobite în cursa pentru supraviețuire fac loc unor cratere noi, încăpătoare s-acomodez lejer suferințe de
Exit
dacă te uiți în mine vei observa că nu mai locuiesc acolo demult ți-am lăsat în loc carcasa unei femei docile și-o dragoste blîndă cu flori în pervaz am ucis trecutul mediocritatea mă
Invidie
femeia nouă din mine e super dotată are o slujbă de conducere de la 9 la 5 mănîncă o dată pe zi să ajungă la mărimea 0 se detoxifiază regulat cu ceaiuri în nuanțe de verde merge la gym de 3
Ultimul sărut
era duminică după-amiază cînd ai venit să-l vezi (ultima oară te zărisem așa, în treacăt, la televizor într-un film american de mîna a doua) te-am privit cu dispreț, peste umăr, m-am făcut că
în Londra
ne tîrîm elegant pe partea carosabilă a vieții frustrați pină în orizonturi de-atîta vacarm pescăruși, frunți asudate, sînge, trafic mănînci, dorm, HRH, războaie, din cînd in cînd ne ținem de
