Mediu
alerg dinspre mine
cu soarele-n ochi
și întunericul face trei pași într-unul
să mă prindă
(ori poate e doar umbra mea)
nici nu mă uit în urmă
să văd dacă mă ajunge
dorul de casă
mă agăț de brațul
primului bărbat bine
și facem dragoste pînă la răsăritul
primului copil
alerg dinspre mine
cu luna în ochi
nici nu mă uit în urmă
să văd dacă mă ajunge
sentimentul matern
intru în primul oraș
cunosc oameni cu opinii
din ce în ce mai noi
și priviri opace
sufletul îmi rămîne sechestrat de ape
și nici o corabie în zare
doar pescăruși ce mă vizitează regulat
sîmbăta
alerg dinspre mine
cu stele în ochi
ori doar părul acum argintiu
și-mi dau seama că nu mai am pași
m-așez în mijlocul vieții
și aștept să mă ajungă din urmă
sentimentul matern
dorul de casă
umbra mea
(ori poate doar întunericul)
...pentru J
045.239
0
Remarc:
\"și facem dragoste pînă la răsăritul
primului copil\"
\"sufletul îmi rămîne sechestrat de ape
și nici o corabie în zare\"
\"ori doar părul acum argintiu\"
P.S. \"ori e poate\" nu sună bine - inversează-l
Cu plăcerea lecturii,
Marius