Capacități

Stimată Corina Gina Papouis,
mulțumesc pentru aprecierile făcute pe scrierile mele.
Avem aici un poem al stărilor conflictuale interioare, o tensiune al cărei cauză e divulgată prin termeni ambivalenți, de unde ambiguitatea tipică poeziei, ale cărei sensuri se mulează pe indicatorul mai multor direcții.
E un poem care se salvează prin imaginea finală, a regăsirii Drumului spre Sine, a dobândirii Puterii de a lupta cu himerele și fricile propriei Ființe.
Cu plăcerea lecturii, liviu ofileanu

..o incercare de restabilire a echilibrului care...banuiesc ca ti-a placut.:)
sper sa ne mai citim.
pe curind,
C

Durerea amuțește durerea și doar coasta păstrează ecoul zilei de ieri. Astfel, peisajele Corinei sunt interioare, iar decorurile lipsesc lăsând dezvelită esența. Secunda care se întâmplă amorțită în timp, apare ca scop și direcție. E loc, însă, în poezia ei și pentru miracol. Acolo unde nu încolțește ”nimic niciodată” se nasc puterile nebănuite, dincolo de orice plâns și de orice rătăcire. Reușită imagine plastică de final.

Viitorul începe de azi, chiar dacă ”tresărirea zilei de mîine n-o vei recunoaște/ din prima”, ba chiar viitorul începe de ieri, din forfota de ieri din ”spatele coastei”. Corina i-a mai scris lui N, aceasta nu e decât o altă scrisoare.

..apropiati mie au nevoie de mai mult..sa zicem \'guidance\'!:)
ca intotdeauna tu, calin, imi rasfeti poeziile si te joci cu miezul lor in vazul tuturor, pe bancile agoniei..si eu nu stiu decit sa spun: multumesc de trecere si ma bucur ca te-ai oprit (din nou!) prin spatiul meu virtual...
pe curind!
C