The day after

mîngîi pe-ascuns rănile vechi coame de armăsari pur-sînge cu glezne zdrobite în cursa pentru supraviețuire fac loc unor cratere noi, încăpătoare s-acomodez lejer suferințe de actualitate complexe, de proporții mari sînt un fel de hotel-de-5-stele pentru durere frica de \'niciodată\' mă-nconjoară mă strînge la piept o privesc lung în ochi implor un \'mîine\', timid amînînd oarecum implozia cuvintele, deșeuri nereciclabile rămîn depozitate adînc mirosind putred a frustrare urletul lor tace indecent eu le mimez cu elan de martir, zilnic, în oglindă logica încearcă zadarnic sensuri noi restabilirea direcției dar, după un cataclism sufletesc nu mai rămîne nimeni din tine… o perioadă