The Duchess

darling trăiesc ca ducesa de Portland în ghiocul galben din care mi se citește tandru un sonet de dragoste bătut la mașină noaptea, sub filamentul lunii pătată de cratere în peștera ta peste colții rânjind spre satelit ai Mont Blanc-ului peste Canalul Mânecii deșirate în valuri peste granițele Engliterei încărcate de emigranți precum firele de telegraf cu rândunele dar eu nu mai aud eu privesc spre liniștea plânsă din ochii ei desperecheați de singurătate și ură ca o pereche de mânuși pierdute și găsite de o tânără cu păr lung, purpuriu ce scrie dumnezeiește mușcând din buza virilă a iubitului când intri pe ușă să-mi aduci paharul cu lapte tăcerea mea va fi un act nobil un bibelou din porțelan de Chelsea vom discuta despre vreme și sezonul de vânătoare aceste cuvinte vor fi topite în șemineu și cu lava lor voi umple craterele ce se cască în noi, cei răstigniți între demnitate și dragoste între apă și sânge albastru între te vreau și te sun înapoi ți-aș arăta pe o hartă cât de mult te iubesc dar caleașca e gata armăsarul negru rupe din tot cu copita darling, nu uita să-mi uzi begoniile de pe pervaz din camera de zi le voi smulge una câte una când mă întorc și-ți voi împleti din ele o coroană demnă de Caesar promit