E t c e t e r a blues

nu o poți amăgi e în spatele tău când luminile se sting în timp ce o pipăi și are conturul unei umbre răgușite de viață când deșertul se lățește și-ntre tine și tine rămân doar hărți pătate cu dâre de oameni îți va citi ziarul pe marginea patului zâmbind așa cum e scris în horoscop în zațul de cafea în constituția țării te va lua între coapse când și cum vrea îți va suge ultimul mentosan cât tu privești prin abis tavanul apoi îți va săruta luna fixată în pupile fă-te că nu o vezi încă ai amintiri cu cel ce ai fost în coșul pieptului care se ridică și coboară cu zgomot de cumpănă părăsită adună-te tandru în pumni și pocnește-o în gură în gând în vis întruna ...pentru Barbara