Personală

m-am străduit atît de mult să duc o viață normală încît am ajuns să-mi pronunț numele de familie cu un oarecare accent într-o limbă peltică întreb în fiecare dimineață cît e ceasul dar trecătorii se grăbesc prin mine neatenți cu ziarul sub braț cu zîmbetul lor mut, tatuat a la Vogue în general, sînt bine chiar astăzi am rîs cu poftă uitîndu-mă cu mîna streașină după un avion în timp ce sufletul se rostogolea neputincios de dor trenul plecat din gara mea se-nvîrte de-o vreme în cercuri acum peroanele se îndepărtează numai pe partea inimii în dreapta privesc conturul obosit al femeii reflectate în geam