Poezie
Paranoia
Tranziții domestice
1 min lectură·
Mediu
indiferența ta mă dizolvă încet
sînt o tabletă efervescentă
uitată neglijent într-un pahar
cu apă
gîndurile mele cu ochi verzi
sculpteză neobosit, cu mîinile goale
zeițe fragede cu picioare lungi
si piele netedă
apoi le ucid premeditat,
tacticos, una cîte una
cu pupilele dilatate de plăcere
în nopțile cu lună plină
invoc spirite licențiate în a mi te aduce înapoi
mă agăț victorioasă de fiecare zîmbet
aruncat neatent peste umăr
și dansez frenetic dansuri păgîne
pe scena imaginației deviate
rațiunea s-a sechestrat de bună voie
prin cotloane adînci, glaciare
în peșteri de unde nu va zări curînd
lumina zilei
treptat, sufletul devine un cont bancar
din care nu se mai poate extrage nimic
creditul sentimental fiind expirat demult
tu citești in continuare ziarul
024.580
0
ori este genială, ori nu merită comentarii - eu zic că adevărul este la mijloc!
mie îmi place fără rezerve din două puncte de vedere:
1. ludicul imaginilor transfigurate prin metaforă
2. încrâncenarea(aș zice) de-a defini iubirea, de-a găsi definiții pentru inexorabil
oricum, este o orgie de metafore pendulând între profan și mistic...
asta poate fi și obositor, uneori, ar fi o explicație la no comm(?)
cu prietenie,
eugen