Poezie
Ape
1 min lectură·
Mediu
izvorîm
la început anii curg în pîrîiașe repezi
apa sare veselă peste pietre, fără efort,
cu dezinvoltură
se-adună în rîuri, șerpi contorsionați
lunecînd confident în mătci atent croite
printre ditamai munții
apoi se extind în fluvii leneșe, adînci
luînd cu ele tot ce-am lăsat în urmă
din neatenție ori dinadins
pe tărîmurile noastre și-ale altora
în final apele se-nghesuie spre mare
acolo sîntem vărsați cu toții
naufragiem in masă
fiecare cu epava lui
înotînd haotic de la o geamandură la alta
valurile acoperă capul, izbesc,
ne iau picioarele de sub noi
abisul gîdilă tălpile
luptăm în spume, ochii mîngîie țărmul
sîntem aproape
brațele zvîcnesc, au mușchii epuizați de-atîta viață
ajungem la mal și ne înecăm pașnic
095.061
0

\"ajungem la mal și ne înecăm pașnic\"
cu prietenie,
andrei t