Corina Gina Papouis

după decesul iubirii noastre aș dori să-i donez toate organele (în caz că mai rămîne ceva intact între noi) de la degetul mic de care ne țineam în parc la ultimul gînd vărsat ca o fiere

cînd m-ai înșelat prima oară ți-ai luat liber mi-ai adus un buchet imens de trandafiri roșii cu țepi lungi în staniol un CD cu Eva Cassidy și o cutie Thorntons de ciocolată fină după care

lumea ne dădea fifty fifty noi mototoleam adevăr după adevăr și aruncam cu ele în răsărituri de soare ne păsa fix în coșul pieptului de relația asta rîdeam de lumina spartă în mii de raze

la terasa de peste drum bărbați și femei beau din pahare lustruite atent și berea le e rece precum singurătatea care îi adună cînd nu se uită nimeni plictiseala le iese prin pori și chipul

numărăm pînă la 10 rupem din noi ultimele motive de-a merge mai departe și le așezăm unul peste altul în ordinea stabilită de tine acute, cronice, fără nici o șansă jocul acesta nu e

durerea îți acoperă gura ca o palmă și-n spatele coastei simți forfota de ieri dar tresărirea zilei de mîine n-o vei recunoaște din prima vei călca sfios cu frica înainte ca o făclie cu

aici stau toate sentimentele cuminți, așezate pe fund de ghiozdan în bănci vechi din care privim zilnic în aceeași direcție n-am mai deschis demult o carte la pagina ta și seara mă culc pe

zilele se tîrau pe de rost în spatele pleoapelor obloane între universul tavanului și trup ochiul îți developa neobosit aceleași filme de arhivă le rula strîns în imagini mute,

aerul curgea greu tăvălind plămînii în sare rostogolind neglijent viscerele mării prin granule de nisip și raze disperat talazul se agăța de calcar într-un urlet alb întrerupt o

dimineața asta nu schimbă nimic ești același aeroport spațios cu duty free și pistă aglomerată din tine nu voi pleca niciodată ușor decît cu o moarte în suflet decolînd cu pleoapele

eu o iubire ltd nisip între degete albastru fără maluri o lume cu pelicula ruptă joc de cuvinte în culori rănite fragmente și ce le mai poate uni speranțe cu privirea întreruptă

o masă rotundă fețe vagi fum dama de pică din pachetul de cărți se-ntreabă dacă va fi mîna lui norocoasă dama de caro/ treflă/ inimă roșie se-ntreabă același lucru în același

ne agățăm paltoanele în cuie bătute de *NHS dinainte ne așezăm pe scaune gri Ms Harper vorbește ni se dau pixuri noi Made in China scriem ce ni se spune ni se spune că nu ni se mai dă

arăți bine cînd nu știi că ești iubit îți atîrnă gîndurile în șuvițe rebele sub frunte brațele îți pornesc altfel din trup mai îngerește și fără să vrei oftatul ți-e mult mai sincer îmi

îmi înfășor așteptările în accent ce deschide uși cu mînere albastre mai în față la coadă, lumea se înghesuie pentru niște cîlți smulși din taxele altora ziarele vorbesc de sîngele

alerg dinspre mine cu soarele-n ochi și întunericul face trei pași într-unul să mă prindă (ori poate e doar umbra mea) nici nu mă uit în urmă să văd dacă mă ajunge dorul de casă mă agăț de