Corina Gina Papouis

iar, de te vei trezi cu gura căscată ca o potecă pustie în fața unui oraș nou, o lume cu avioane și roboți cu turle înfipte în aerul proaspăt și liber pe străzile căruia nu ai băut, nu ai

Dacă aș fi privită doar de o pereche de ochi i-aș alege pe cei de tigru în ei aș vedea jungla, piatra și omul și sîngele țîșnind din artera-i dreaptă ca un drum roman și dacă aș fi

la început ea îi împleti un semn de carte din părul și cuvintele ei el îl așeză pe gînduri închise ochii și adormi în vis se făcu dintr-o dată iarnă și părul și cuvintele ei îi împletiră

“Yes - but you would have to be half-mad to dream me up.“ – The Mad Hatter aici nu ne atinge nimeni, iepuroiul meu alb cu ceas și joben mă poți striga în limba lui Nietzsche ori picta în culorile

Jason, de cînd gestul tău înmănușat m-a oprit lîngă acest trotuar căptușit cu licheni mă uit fix în ochii tăi o mare moartă în care paragrafele legii înoată precum un banc de ton ești atît

pădure adormită în umbre deschide-te și spune-mi cine-și mai rătăcește pașii prin tine ce vorbe cu cap de cal tristeți de sălcii plîngătoare ori venin îți umplu scorburile cu grația ceaiului

ziua își va urma noaptea precum un Labrador cutia poștală fereastra din pod clapa de pian inima din piept vor exista în armonie totală cu exercițiile plank cotorul de măr per

nu vă luați după toamnă e o căsătorie aranjată de Dumnezeu cu Bacovia veți fi mereu singuri la masa lungă de plumb cu ochii blegi tînjind după V-ul cocorilor cobai ai melancoliei, gura ei e

Londra. 19.45 GMT. Începe să se lase ceața. John îl întîlnește pe Steve în Cutty Sark. John este avocat. Steve nu e. Dungile de pe costumul lui John sînt late, în ton cu bleumarinul

cum să-ți spun? muzica s-a oprit demult nu mai e nici un scaun liber îmi las harpa unde tu îți ții geamătul acolo unde logica și iubirea îți ciupesc gîtul pînă la lacrimi cum să-ți

pămîntul meu se învîrte din cauza asta, cu nemiluita, am pierdut stoluri întregi de păsări, nori și avioane pînă cînd dumnezeu a tăiat lumina de-a trebuit să ne iubim alb și

și cînd îmi doresc să fie adevărat încă odată numai de data asta univesrul ascultă și își coboară lunile învelite-n sonate aceste degete căutînd, căutînd mă vor găsi oare? în adîncuri unde

ieși din starea bizon, darling dacă vrei să scoți fum pe nas și pleacă în direcția cealaltă sau în Lapland direcția asta aparține altor specii descoperite din timp, cu poze în enciclopedii și

afgane, uite ce mișto e afară! vino să ne iubim pe lire sterline în Greenwich Park sub stejarii liberi și groși vom face copii cu ochi albaștri ca marea nordului îi vom învăța să joace șotron pe

în căpruii lui marea urla, se tăvălea ca o femeie în travaliu născînd unul după altul valuri în spume sepia pescăruși cu penele grase de dor izbucneau intermitent dintre gene țipînd din

am deschis ochii... din pori și buze ne curgea abundent albastru (trăsesem probabil cerul adînc, în plămîni) sub noi iarba ne asculta inimile încolăcite de același șarpe, sîsîind într-o

rochiile cu buline se deosebesc de toate celelalte rochii ele își poartă femeile cu (mo)tivul pe față indiferent de ce le e scris fiecare bulină este un punct pe I dilatat într-o pereche

...viața se derulează oricum aruncată cu stîngăcie spre mal ca o funie împletită din nimicuri și așteptare uneori împărțită în 4 precum o inimă cu odăi goale în

\"I call thee, beloved one, To love me more than anyone I bind thy heart and soul to me As I do will, so let it be.\" (annonymus) pana înmuiată în sîngele meu a picurat pe oglindă ultimul vers și