Unchained

e foarte mişto cum ai străbătut fin câteva puncte, după care ai trecut la elementul cadrului - masa - mărul, imediat after - liniştea. e foarte bine cum ai procedat, dar spun eu, că detaliezi cam mult, chiar din prima strofă, existând astfel riscul de a pierde cititorul (pe mine nu m-ai pierdut, ce-i drept). e o parere pur subiectivă, asta cu prima strofă, probabil că eu mizez mai mult pe directeţe şi concizie încă de la început, apoi permiţându-mi luxul de a mă destrăbăla printre cuvinte.
nu pricep de ce toţi autorii la care am citit cât de cât un text bun au stricat întreg poemul cu un final prezentat ca lamentaţie pură.
ok - să luăm timpul ca pe un concept or ca pe un element destul de vast, atât de vast încât adeseori, pentru a fi integrat într-un text, e nevoie clar de o concentrare mai mare a restului în jurul timpului
dat fiind faptul că aici ai fost destul de ambiguuă, cu câteva referiri nu foarte clare asupra cadrului, însă ai păstrat nişte limite, eu cred că finalul e exact ceea ce acest poem nu are nevoie - face parte din aşa nu
în rest, almost un poem f. bun - mai modifică ici-colo

ambiguă

ma bucur de trecerea ta prin textul asta si de faptul ca ai puncat fain ce da si ce nu merge.

finalul nu s-a vrut lamentatie, probabil va trebui sa caut o noua forma acolo.
allow me to explain:)..e conexiunea dintre ceas (punctul de peste pumnul ridicat, ceva de care privirea se agata pentru distragerea de la durere) si timp, ceva ce avem/ nu avem/ trece/ nu se mai intoarce...

restul s-a vrut o descriere a vacarmului interior in contrast cu linistea dinainte...

concluzie: bag textul in revizie tehnica, voi mai asculta odata U2\'s version of \'unchained melody\' si cine stie...:)
multumiri, Andreea!

ai mai putea să scapi cumva de repeţiţia lui şi
şi tac
şi timpul nu doare

&

ultimul vers să fie ceva de genul: timpul nu tace
or smth like this; ar fi mai puţin patetic

vezi tu :)

am schimbat si sper ca nu mai e patetic desi sa vedem ce mai ascult pina miine:))... ma gindeam sa mai scot si din prima strofa dar mi-e teama ca pina la urma ramine numai pumnul:))..si apoi ma acuza altii de simplism si superficialitate and so on, and so on...si daca-i mai arunci o privire sa-mi zici ce crezi...dca vrei:)
cheers
C

lasă-l aşa, chiar dacă mai are mici hibe
urăsc textele create express să atingă perfecţiunea, alea care par atât de mecanice & tehnice
eşti un autor cu mult bun simţ & respect faţă de toţi cititorii tăi
uite, eu rămân o fană atât a poeziilor, cât şi a atitudinii tale

ne mai citim:)

Andreea, I have no fear of perfection: I\'ll never reach it!..ori cel putin asa zice Dali...:))
pe curind!
C