caut bărbat
cu palme aspre și privire lungă
pînă-n orizont
(o pîine scorțoasă din care se mușcă greu
dar încă fierbinte la mijloc)
îl voi aștepta la întorsura vieții
cu un fluture albastru în
prin ferestre cu obrajii frecați de ger
weekendul se deschide timid
o crăpătură în parbrizul timpului
împing ușa
trec peste puntea de gînduri dintre fragmentele zilei
ne regăsim glaciar/ în
fii atent!
cînd ieși pe ușă ia-o la stînga
și urmează-ți inocența
cu ambiție
după primele lacrimi scoate-ți mîinile din buzunare
mergi cu spatele drept și bărbia sus
să pari mai înalt ca
nu te grăbi să mă iubești acum
(cît poți iubi în cîteva decenii)
eu zic să așteptăm veșnicia
ne vom petrece apusurile
unul în liniștea celuilalt
sub lespezi reci în ritm de
iederă
nu te
3.00 am
o mașină claxonează
orașul se-ntoarce pe partea cealaltă dezvelindu-și
spatele spre periferii
străzile-i sînt mai grele acum
cerșetorii adună multe cartoane noaptea
printre
am ajuns
într-un punct sugerat
teoretic
la capăt de noi
și început de ceva
aerul vibrează liber
între pietre albastre
îmbrățișări druide
sub cer păgîn
în cercuri din ce în ce
mai
sînt femeie
îmi place să mut munții din loc
din curiozitate
să văd cum se privește lumea
prin ochi de bărbat
dimineața, după ce i-am învățat tot ce știu
duc copiii la școală
seara dacă
în clipa aceea cu lună plină
mi-ai spus adio
te-am ținut strîns în mine ca o ultimă suflare
apoi te-ai dus
prin lacrima grea
neplînsă
ți-am privit mersul sigur
dizolvîndu-se treptat
în
te așez
în căușul metaforei
unde porii firii se dilată ușor
ca un baraj înălțat
peste noapte te apăr de fluviul cuvintelor nespuse
puhoaie sfredelindu-mi liniștea pe margini
fără
lasă-mă să-mi adun gîndurile de azi într-un pahar de Chardonnay
obsesiile se adună la piciorul patului/ învelindu-și tocurile în tine
după ce pericolul a trecut/ am aruncat o grămadă de
mă compun din elemente primare
cîteva emoții niște cărți de credit și-un zîmbet
mi-e din ce în ce mai dor de vărul din Neanderthal
de primul lui gînd de ultima lui grijă
lumea în care trăiesc
în cîteva fraze ample
ajung
astăzi îmi port cuvintele mari
cît o perucă roșie ala Cher
proaspăt periată
breton bombat
terminat brusc deasupra
sprîncenelor
sub ele
ochii lucesc
iubite
ține-ți singur discursul de adio
mai am doar cîteva minute
pînă la metamorfoza în lebădă
cînd voi cînta
‘I did it my way’
indeciziile tale
moi, pufoase, dese
s-au transformat
an dupa
am observat timpul
presîndu-și intens fruntea fără scrupule
de aortă
ca de-o vitrină cu gogoși calde
la început m-am gîndit să trag de el
să nu-mi mai blocheze aiurea minutele
adunate în
ești un coloseum
ecoul dintre sabia gladiatorului
și sîngele-i
adormit în arenă
sînt zîmbetul giocondei
firida prin care
nu s-a strecurat nimeni
încă
împreună
facem zilnic
artă modernă
ochii se-ntorc
inițiativă tîrzie
adunată în colțuri saliva lor
digeră amintiri conservate atent
pe felii de suflet uscat
mă arunc în irișii tăi
cu ricoșare în inimă
o durere
între noi
o pasiune obsesivă extraconjugală
tu secretul strîns la piept
eu speranța că
nimeni nu ne va surprinde împreună
niciodată
îmbrăcată irezistibil
cu accentul tău Swiss
mă urmărești
sînt în căutarea unui ceva (de ieri, din totdeauna, nu mai știu)
un hobby
un motiv de moarte subită
ori poate o senzație mai tare
decît Oblivion din Alton Towers
oferte curg zilnic
prin
în noaptea asta va fi altfel
mă voi așeza pe malul tău abrupt
și voi aștepta sa te reverși
într-un tsunami
crede-mă, n-am să mai fug
îți voi privi atent mîinile febrile
te voi inhala adînc
de 3 zile plouă necontenit
între noi
sentimente ude se-ntind de la un cap la altul
pe frînghia de nervi
în suflet
pe calorifere abia pîlpîind
nu mai e loc să înghesui nici o dezamăgire
îți
în căușul palmei
sînul stîng toarce
în moliciunea lui albă
desenez cercuri cu privirea
răsfoind albumul tinereții
rotunjirea
primul sutien
prima holbare de ochi
degete tremurînde căutînd
răsfoind meniul, picior peste picior,
te-am ales pentru că începeai
cu prima literă din albumul meu preferat
te-am consumat neglijent
cu ochii pe revista de modă și coatele pe masă,
apoi mi-am
la un pahar de vin
subconștientul cîștigă pariul
îi spun imediat cum mă cheamă și unde stau
îi ofer ultimul gînd, ultimul penny
și locul în viață
pentru cîteva ore
cunosc plăcerea de a mă
primăverile se suprapun
precum mașinile într-o parcare supraetajată
la ultimul etaj
sufletul se întinde pe spate cu mîinile sub cap
sub un cer de duminică după amiază
gîndurile zboară
baloane