Doar femeie

Realitate și frumos, simplitate și claritate, acestea sunt cuvintele care caracterizează acest poem.
sînt femeie
îmi place să mut munții din loc
din curiozitate
să văd cum se privește lumea
prin ochi de bărbat- curiozitatea la tine e ca un miracol, doar cuvîntul în supunera lui poate să facă așa ceva. Interesant e privitul sau vederea lumii prin ochiul celuilalt, acest lucru mă încearcă și pe mine de foarte multe ori.

Spusele tale au înțelesuri depline, cele patru strofe sunt ca niște tablouri într-o expoziție, fiecare redă o altă imagine, o altă stare.

Ma bucur nespus ca te-ai oprit in fata textului:)
Stii, ma gindeam ieri, dupa trei zile terorizante prin magazine, cu zeci de sacose in brate, o lista to-do interminabila: ziua femeii nu ar trebui sa fie in martie ci inainte de craciun caci atunci tragem in brinci sa terminam tot.

Da,cred ca de aici a pornit textul...

cele 4 strofe ar fi fost mult mai multe, dar am tras linie, altfel iesea autobiografie:))

Ma bucur mult ca ti-a placut.

Corina

Este un poem limpede care m-a fascinat, atat de real incat a devenit poezie, limpede gandul tau si nu uita; poezia este realitatea, nu putem trece de ea cu ochii inchisi, ea exista in fiecare lucru! iata o pilda batraneasca, dar atat de
acuta, atat de noua! binevenita! un gand bun, sincer!

Doar prima strofă ar putea suferi mici intervenții, nu văd o legătură clară între mutatul munților și ochii bărbatului. În rest mi-a plăcut, o poezie feminină prin excelență.

fiecare strofa are ceva special, in fiecare faci aluzie la ceva barbatesc care poate fi preluat cu usurinta de femeie. de fiecare data revii la idee, nu te-ai pierdut deloc. f frumos poemul cap-coada.
mi-am amintit de un studiu de groaza facut pe niste copii intr-o tara din africa, baietii au fost educati ca fete si fetele ca baieti, dupa 10 ani, baietii nu au putut reveni la comportament masculin, se imbrcau ca fetele si aveau comportament feminin, toti au ramas cu sechele, deviatii,in schimb fetele niciuna nu a devenit baiat, toate si-au pastrat f bine trasaturile si comportamentul.asa ca oricand putem muta orice din loc, revenind oricand la ce suntem.:):)
mcm

Doru
ma bucur ca ti-a placut limpezimea textului, am incercat sa nu ma impotmolesc in prea multe ..\'poale\' ,doar ma stii tu:)...

Liviu
cind am scris poezia (parca)am gindit asa: daca ma fac si eu barbat o clipa/ un an si mut un munte cum se vede de-aici de sus? ametitor? banal?:) da, poate trebuia sa atasez ceva in leg cu inaltimea sau/ raul de...:)voi reveni...dupa craciun, cind am miinile libere:)

Carmen
nu pot sa spun decit ca si lui Piaget i-a placut sa experimenteze pe proprii lui copii, in Africa nu ma mira nimic...
este deja confirmat in mai multe studii ca adaptabilitatea femeii este mult mai mare decit cea a barbatului, mai ales inainte de Craciun cind sacosele sint mai grele, am simtit nevoia sa spun ceva...desi EL nu intelege ce scriu. Pity!:)

O placere sa va vad aici, stind de vorba cu femeia asta...
Pe curind,
Corina