Oblivion

poemul tau de la realitate la vis si invers, pana la prabusirea in normal, pana la urma un poem de idee, ornamentat atat cat ii sta bine.
chiar vorbeam zilele trecute cu sora mea despre acest ceva(si ea tot sublinia nu cineva ci ceva) de ieri, din totdeuna, concluzia ei a fost ca pleaca intr-o misiune de voluntariat 1 luna de zile, cu scop caritabil/uman/sa iubeasca oamenii, un fel de iubire din asta escatologica, exact ca in biblie cand animalele salbatice dorm cu cele domestice, in fine,am incetat cu elucubratiile.
mi-a placut
mcm

ca o luciditate benignă a somnului. Chiar mi-a plăcut!

O stare de vis frumos conturată, închegată, calmă dar și alertă - în alternanță. Oblivion for the instant moment of a subconsciousness thunder.

Mi-a plăcut!

Cu prietenie, Marius

mcm
incintata sa te gasesc aici!:) re: ceva-ul ala...se ridica uneori un fel de amortire pe dinaintru, un neant din care nu mai stii cum sa iesi, pe unde sa traiesti..incerci schimbari, re-patrieri, iti tai parul altfel, dar din pacate e mult prea adinc, si parca nu-l mai ajungi cu mina... felicitari, sora ta face ceea ce eu imi doresc de mai demult(eu visez la citiva ani voluntar in Kenya)dar obligatiile familiale ma tin, tin tin....Bang!:))))
multumesc de trecere si semn,


Viorel
da, finalul asta a vidat starea, aveam si altul in mineca dar...sa-l terminam pe asta de rumegat:)
incintata de prezenta ta aici!

Marius,
Oblivion in Alton Towers este un ride din care iesi cu fiziologia oarecum zdruncinata: este o cadere libera de la cca 60 de metri intr-o ceata densa undeva intr-un tunel in pamint, si chiar inainte de a aluneca ti se sopteste in difuzoarele scaunelor de care esti legat: \'Don\'t look down!\'
poezia porneste de la dorinta de a trece prin ceva (orice!) care sa \'miste\' din nou sufletul din loc...scenariul ales a fost o adormire in fata televizorului, visul unei drame domestice...in fine, cred ca as mai fi putut lucra la final dar...plecam la bowling!:))
nice to see you again!

Corina

nu stiu de ce eu aici vad doua poezii diferite. primele doua strofe sunt separate de urmatoarele.
incercarea de a da un sens vietii, unul diferit, face parte din ADN :)
seara buna

încă o domestică în aparență o căutare filosofică vitală în fond
adrenalina și pendulările între the lord of darkness/ the lord of light sunt insuficiente
oamenii din jur și reacțiile lor nu satisfac pofta de necunoscut un necunoscut cu rădăcini adânc înfipte în subconștient
îndepărtarea de lumea înconjurătoare se face printr-un început de vis în tăcerea dinaintea peretelui
un fel de pendulare între film și realitate planurile se întrepătrund adrenalina domestică revine cu bang cinematografic și invers
regretul visului și prăbușirea în planul real sunt acceptate ușor cu plăcere chiar viața bate filmul și poate e mai bine
normalitatea bate pofta de adrenalină de necunoscut
un roller coaster poemul te atenționează te prăbușește în vis te trezește cu zâmbetul pe buze
cu drag
carmen

Stefan
prima parte de care vorbesti este punctul de plecare: dorinta de a mai simti ceva. ultima parte poate fi scrisa altfel, este doar o incercare de raspuns al primei parti, tu ai putea sa-l raspunzi diferit: poate virtual reality nu e suficient, hmmm let\'s try an emotional affair, a divorce, a trip around the world...cred ca ADN-ul nu este numai o parte din raspuns: is Nature Vs Nurture, tot timpul...
Stefan, o placere sa te vad prin textele mele.

Carmen
domestica asta este numai situatia de mai sus: te-ai putea trezi in cautarea ceva-ului in alte situatii. cind incepi sa simti amorteala ca te cuprinde incerci senzatii mai tari, si mai tari, trebuie probabil sa te uiti mult mai adinc de \'the tip of the icebearg\'..
hey, doar o incercare de a cuprinde inca o stare...:)
Multumesc mult de vizita si comm!
pe curind!

Corina

ne situează întotdeauna între sine și ego, între vis și realitate, între normal și ideal. acest poem vine să structureze tendința de a ne depăși pe noi înșine. respirația moale a celuilalt is not enough. la un moment dat ieșim din noi înșine în căutare. stăm la pândă ca niște animale pitulite in spatele copacului. să se întample ceva. orice. dar sa fie BANG. și apoi, să fie posibilă revenirea la normal. incă una dintre condițiile visului.

ai surprins vizual și conceptual starea

cu prietenie
angela

Angela, citit 100% in viziunea autorului, exact asa am simtit cind am scris: orice numai banalitatea asta de normal nu: rau, bine - altceva, mai tare, mai greu, mai twisted... o alta solutie este cea deja incercata de multi, cea mai usoara: drugs, alcohol, smoking..
o vad in jurul meu zilnic, ofertele sint tare faine aici, imi fac semn cu ochiul dar eu spun politicos: no thanks, let\'s watch another thriller!:)))))
iti multumesc mult pentru trecere si semn!
Corina

Titlul poemului tău mi-a amintit de un cântec al celor de la Tindersticks care se numește „My oblivion”. Atât poemul tău cât și cântecul mai sus menționat îmi dau o stare de plăcută visare.gf

such little time!:)
eu nu-i ascult pe Tindersticks, dar ma bucur ca tie ti-a creat acea stare de oblivion. baile romane din Bath sint faine de tot! conexiunea - numai tu o stii!
multumesc de semn,
Corina

Hai sa-ti spun o poveste Corina... pana nu o uit si eu!
Comunicarea, dorinta de a comunica ceva catre ceilalti din viata ta, prin felul in care traiesti, te imbraci, respiri etc. se afla in orice om. Angoasa noastra, acel neant de care ne temem este ca vom trece neobservati. Nu neaparat de catre ceilalti..., ci de catre celalalt, de catre fiinta profunda. Viata asta este ca un joc in oglinda, unde te ridici tu, cineva se lasa, unde te nasti, altcineva moare. Ramane ca o amprenta, ca o iubire intensa, o rana ce nu se va cicatriza vreodata in acest infinit. Poate ca aceasta rana este celalalt, nu stiu - nimeni nu stie. Spune-mi, daca vom ramane doar o amintire, oare nu va fi indeajuns?

Acum revin cu comentariu pe text.
- flamand trupul cauta comunicarea cu fiinta ce-o poarta; este o foame profunda, nedefinita (strofa 1);
- \'oferte\', motivatii de iesire din aceasta angoasa sunt la tot pasul - porii barbatilor, zambetul unor femei, ochii inocenti ai copiilor, toate doresc comunicarea, amestecul de sine-non-sine, melanj ce sa nasca ceva peren, stabil; dar fiinta refuza, tace, poate incapabila sa nasca-sa moara in ceilalti, poate complacandu-se in aceasta delasare/foame/stare (strofa2);
- aceasta incapacitate s-o numim este consumata prin vis, cand totul se revolta, se rastoarna, exista o cearta, un conflict si... poate o moarte (strofa 3); totul porneste de la proiectia interiorului pe un exterior facil, cand mularea produce treptat mutarea conflictului de pe ecran in suflet; lupta se produce intre eu-tu (eu - trup, foame, prieteni, intalniri, obligatii, ras, discutii, filozofie, sex etc; si tu - celalalt; celalalt si punct!); cine castiga, tu-eu, nu se lamureste prea bine; a se observa prozaicul, banalitatea luptei, desi este o lupta intre esenta si efemer, o lupta cu miza importanta;
- dar sugestia exista; robul ramane rob; tu ramai acolo, eu ma intorc la ale mele; lumea lui \'eu\' se reconstruieste din cioburile vecinatatii imediate; foamea ramane (strofa 4); gustul dulceag a lumii lui \'eu\' nu satisface faptura.

Concluzii:
1. conflict vechi, aceasta neantizare zilnica a fiintei duce la o tensiune ce se cere rezolvata; fiinta doreste sa ramana, se multumeste si cu farame, doar sa raman...
2. personal mi-a placut aceasta uitare de sine; ma amuza cuvintele drama domestica ce s-au lipit de poezia ta; da, este domestic acest conflict \'eu-tu\' in masura in care ansamblul fiintei tale este o casa (si este), un complex de alte fiinte (familie simbolica - si este); dar a lipi o eticheta, eu consider ca este gresit; apoi nu cred ca \"Nature Vs Nurture\" se poate transpune complet pe conflictul \'eu-tu\' din aceasta poezie; exista la tot pasul un amestec intre dobandit si innascut, incat nici nu cred a fi vorba de un conflict la acest nivel; oricum nu la asta se refera poezia, nu (?);
3. da, iesire din sine la panda catre altceva; dar raspunsul nu se afla in altceva; oricum nu in ceva efemer; foamea, angoasa ce ne roade nu se potoleste pe termen lung doar cu firimituri; (apropo, mi-e foame, ies si eu un pic de aici; glumeam; era la indemana); din foamea asta nu se iese; poate doar cand mori, desi - stiu si eu - nu exista martori.


Cu prietenie,
PT.

P.S.: ...apropo - v-ati distrat la bowling? Imi placura poezia, raspunsurile, atmosfera, dansul. Ce mai atmosfera pe cinste! Pe cand o continuare?

P.P.S.: Sper ca nu te mai intrebi de ce \'te\' citesc! Exista multa poezie acolo inauntru care asteapta sa prinda lumina, contur. Asteapta si ea, asteptam si noi... Traim si vedem. Sau murim. Cum o fi!

PT, trec peste poveste, citesc commul din 2 in 2 cuvinte (atita am timp in seara asta) si ma asez in fata cuncluziilor:
1. conflictele interioare nerezolvate sapa adinc: vorbesc despre ele pentru ca uneori ies la suprafata ice-bergurile, baza fiind mult in adincimea firii...
2. nature Vs nurture este singura explicatie simplificata a ceea ce sintem noi: singuri, in grup, in circumstante dificile ori atenuante.:)poezia asta descrie succint o faza prin care treci uneori, folosind tot ceea ce stim (ori credem ca stim) despre noi - invatat prin experienta ori existent in ADN-ul nostru. textul se axeaza pe rezultatul dorit: acel sentiment ca traiesti in prezent la capacitate maxima, cu orice pret.
3. finalul este alunecarea din dramatic in banal....motiv pentru care inca mai am multe de spus..:)

PT, multumesc pentru analiza forenzica, imi sterg amprentele si ma cufund in ..oblivion...

Corina

Forenz

A guy with unusual \'\'cat moustaches\'\' and very heavy black eyebrows. He usually doesn\'t make any comments.

:)
PT