CTClaudiu Tosa
Verificat@claudiu-tosa
fantasia
„hell to the liars, here`s to you and me”
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
Sunt placut surprins de vizita si semnul lasat de tine, apreciind foarte mult parerea ta sincera impreuna cu obiectiile (am modificat un pic luftul, ai dreptate, erau prea multi de si + iar) si fiind in acelasi timp de acord cu tine in privinta vechilor texte care intr-adevar se diferentiaza un pic de perioada asta. Fiind o schimbare naturala nu pot sa spun decat ca probabil pauza facuta a avut un rol, rol care probabil va mai avea efecte o vreme, intr-un fel sau altul. Recunosc insa ca sunt anumite lucruri pe care nu ma mai vad scriindu-le sau poate intr-o alta maniera. De aceea am si revenit initial cu alt nume pe site, vrand eu insumi sa ma distantez de propriile prejudecati si sa ma simt liber. Vizita ta, parerea si semnul sunt o surpriza foarte placuta si ma bucur mult ca din numarul total al acestor texte sunt atat de multe care au ajuns la tine. Iti multumesc pentru aceasta interventie sincera si obiectiva, bucurandu-ma in acelasi timp ca inca mai esti pe aici.
Pe textul:
„Manuscris incomplet de la Marea Nordului II" de Claudiu Tosa
0 suflu
ContextMi se pare reusita imaginea aceea cu ceaiul de menta, relaxeaza intregul sentimentalism din poem dandu-i o aparenta mai cotidiana, mai perceptibila. Cred ca ar putea fi chiar un pic scurtat textul, la prima vedere, tocmai datorita efectului reusit din final.
Pe textul:
„hărțile rare ale nopții" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextImi place imaginea, mai ales ca am aruncat multe pietre in viata asta in mare si niciodata nu s-a intamplat nimic, hehe. E foarte "appealing" metafora si mai ales te trezesti imaginandu-ti involuntar dupa ce ai terminat de citit.
Pe textul:
„Poem îndepărtat" de Lavinia Micula
0 suflu
ContextUn poem nostalgic, de mijloc de octombrie, a carui stare m-a facut sa ma gandesc un pic la vara care a trecut. Imi place cum ai incheiat, bine ai revenit :)
Pe textul:
„Zidul invizibil" de Adriana Lisandru
0 suflu
Contextm-am trezit si eu mergand pe Republicii, asa cum o faceam mai demult, aducandu-mi aminte de drumul spre Ceasu Rau si Casablanca, de Tod si Martax (care de atatea ori ma culegeau de prin diferite locuri dubioase), de Noua, Racadau si de alte cateva lucruri. E autentica descrierea facuta de tine, corespunde realitatii destul de bine. Dar finalul e cel mai reusit.
Pe textul:
„liliacul auriu" de Răzvan George Mirică
0 suflu
ContextUn text foarte bun, situat undeva in zona minimalismului. Se construieste lent, rabdator, incarcat de o puternica stare sentimentala care razbate cel mai pregnant in final prin imaginea din piata matache. Imi place foarte mult insertia internatului, felul in care e conceputa si aparenta sa in debutul celor doua bucati - care in realitate, dupa parerea mea, formeaza un singur poem, separarea cu cele trei stelute fiind in cele din urma optionala pentru cititor. Am perceput poemul ca pe un tablou viu, o expresie a timpului surprins in miscare redat intr-o maniera statica, concentrata in jurul imaginii din final. Mi-a placut foarte mult.
Pe textul:
„4 ani" de enea gela
0 suflu
ContextAfirmatia asta, viata este rasul de noi insine, mi-a adus aminte de nuvelele lui Cehov dar si de Ilf si Petrov. Poemul imi place, este marca ta (in sensul ca daca as citi fara sa vad numele m-as gandi la tine si la stilul tau). Imi place imaginea frunzelor aramii care apare la inceput, dispare iar ulterior revine. Se simte un aer nostalgic, un usor gust amar la limita dintre ratacire, regasire si acceptare. Sper ca esti bine si iti doresc toate cele bune cu mentiunea ca ar fi dragut sa mai postezi.
Pe textul:
„noi / plebea" de silvia caloianu
0 suflu
ContextMi-a placut mult poemul tau dar cu unele modificari pe care eu personal le-as face pentru a elimina anumite repetitii (pentru mine inutile) dar si pentru a da o cursivitate mai buna. Mi-am permis sa modific si sa atasez aici versiunea cu care rezonez si pentru care eu personal ti-as da o stea; atat pentru realizare cat si pentru final.
așa e când ești doar muzică
într-un oraș al surzurilor
lângă propriul trup
când lupii din pădure îți adulmecă
demența
și teama că devii animal
și înțelegi că ești rece
și te bagi sub dușul fierbinte
din care curge un sânge
la care nu te aștepți
sângele acela
care te face oricum
fontă cenușie
instalație de iluminat moartea
așa e când ești obosit
când nu mai ai putere
să-ți câștigi ridurile
așa e când ești doar om
dar porcii îți grohăie înăuntru
așa e când ești doar muzică
într-un oraș al surzurilor
lângă propriul trup
când lupii din pădure îți adulmecă
demența
și teama că devii animal
și înțelegi că ești rece
și te bagi sub dușul fierbinte
din care curge un sânge
la care nu te aștepți
sângele acela
care te face oricum
fontă cenușie
instalație de iluminat moartea
așa e când ești obosit
când nu mai ai putere
să-ți câștigi ridurile
așa e când ești doar om
dar porcii îți grohăie înăuntru
Pe textul:
„mi-e dor de mine tot mai des " de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextTextele cu si despre Dumnezeu suna in literatura contemporana foarte Wischiwaschi, ca sa ma exprim metaforic. Nu prea iti dai seama ce vrea lumea sa spuna pentru simplul fapt ca toti spun in realitate acelasi lucru iar daca spun acelasi lucru te intrebi, pentru ce se mai obosesc sa-l zica? Poemul de fata insa nu intra in categoria celor anterior amintite. E ca o gura de aer proaspat. As sterge versul *ci puțină dragoste și îndurare* din cauza urmatorului vers in care apare *indurerat* si care ingreuneaza citirea. Discursul textului e credibil, nu cade in dicteu automat sau patetisme, exprimand maturitate, impacare si o stare lina, lipsita complet de pretiozitati. Iar finalul chiar are forta, oferind o invitatie la un scenariu cu o puternica tenta vizuala.
Pe textul:
„Ultima zi pe pământ..." de Teodor Dume
0 suflu
ContextEu recunosc ca nu sunt un fan al zicerilor cotidiene transpuse in poezie (de genul: niciodata sa nu spui niciodata, sau, daca vrei sa vezi daca un lucru iti apartine lasa-l sa plece si se va intoarce inapoi daca e menit sa fie al tau, si altele asemenea). Versul cu baietii care nu plang niciodata mi-a adus involuntar aminte de Holograf, percepandu-l astfel tot un pic in disonanta cu ideea textului. Nu in ultimul rand, viata ca un antrenor mi se pare ceva mult prea facil daca e sa recontextualizez poemul in viziunea celor doua lucruri anterior mentionate.
In mod paradoxal mi-a placut finalul. Cred ca serveste o mostra de originalitate si sinceritate cu accente personale, naive, dar intr-un mod credibil.
In mod paradoxal mi-a placut finalul. Cred ca serveste o mostra de originalitate si sinceritate cu accente personale, naive, dar intr-un mod credibil.
Pe textul:
„viața, o petală de bujor. roșu " de Macovei Costel
0 suflu
ContextUn poem sentimental cum demult nu am mai citit. Totusi, pe alocuri devine groaznic de sentimental (*a toamna*, *iti ticaia nefericirea*). Penultimei strofe nu reusesc sa ii vad sensul in momentul mersului pe dusumea care pare o fractura in text, un moment care nici nu ia dar nici nu aduce ceva, ci seamana mai degraba a balast. Cu atat mai mult cu cat se sare de la imaginea asta la cea cu campul de maci, fara vreo legatura, in absenta vreunei ancore lirice sau vreunui crescendo. Fara cele doua expresii amintite mai sus si fara penultima strofa sau fara partea cu dusumeaua macar, poemul ar fi mult mai inchegat dupa parerea mea.
Cel mai mult mi-a placut insa finalul. E foarte reusit si in ciuda faptului ca mie personal anumite lucruri nu imi plac in text, nu ma face sa regret lectura. Din contra, am satisfactia de a fi gasit una din cele mai frumoase comparatii citite in ultima vreme.
Cel mai mult mi-a placut insa finalul. E foarte reusit si in ciuda faptului ca mie personal anumite lucruri nu imi plac in text, nu ma face sa regret lectura. Din contra, am satisfactia de a fi gasit una din cele mai frumoase comparatii citite in ultima vreme.
Pe textul:
„Sunt încă-n București " de Carmen Sorescu
0 suflu
Context*al carei final imi place, acesta lasand loc liber pentru interpretare.
Pe textul:
„Scene de cruzime" de Irina Lazar
0 suflu
ContextTextul l-am perceput exact ca pe niste personale. O reflectie confesiva de jurnal al carei final imi place si care lasa finalul liber pentru interpretare. (As face cumva sa scap de al doilea *care* din prima parte). Cat priveste afirmatia potrivit careia textul de fata ar fi minimalist, cred ca e o exagerare.
Pe textul:
„Scene de cruzime" de Irina Lazar
0 suflu
ContextAm retinut tentativa crescendoului pe ruta case-strazi-oras-port. As renunta la "feeric" care suna un pic cam gimnazial si as face cumva sa tai din predictibilitatea metaforelor explicative (apare metafora orasului, apoi comparatiile care-l vizeaza, apare portul, apoi comparatiile care-l vizeaza, etc).
Pe textul:
„la solitude " de Macovei Costel
0 suflu
ContextFelicitari si mult noroc.
Pe textul:
„Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând" de Alexandru Mărchidan
Recomandat0 suflu
ContextFoarte frumos poemul, cu adevarat de toamna, usor copilaresc dar in acelasi timp matur, vizionar. I-as da si eu o stea sincer. Nu am gasit nimic nelalocul lui. M-am trezit citindu-l pe nerasuflate si apoi recitindu-l, textul evocandu-mi o stare pe care nu am mai simtit-o demult, de pe vremea cand ceea ce descrii aici persista in mine vreo 2-3 luni pe an. Asa ca multumiri pentru posibilitatea reintalnirii cu un mine mai vechi si felicitari.
Pe textul:
„impetuos" de Bogdan Nicolae Groza
0 suflu
ContextAm avut senzatia ca l-am citit pe razvan rachieriu in versuri, de unde nevoia aparent inexplicabila de a da cu tamaie prin jurul monitorului.
Totusi inteleg ideea poemului pe care il iau mai degraba ca pe un experiment/exercitiu si spun si eu, asemenea tie: este, dar s-ar putea mult mai bine.
Totusi inteleg ideea poemului pe care il iau mai degraba ca pe un experiment/exercitiu si spun si eu, asemenea tie: este, dar s-ar putea mult mai bine.
Pe textul:
„Este" de Bogdan Nicolae Groza
0 suflu
ContextIulia, nu prea vad legatura dintre observatiile tale si comentariul meu care, nu e decat o maniera mai cu perdea de a-i spune domnului Balan ca acest poem e plictisitor si nu spune nimic nou pentru simplul fapt ca tema o cunoastem toti si cel mai bine a zis-o Eminescu demult. Am vazut texte mai interesante in atelier sincer.
Eu nici macar nu mi-am exprimat vreo parere legat de lucrurile mentionate de tine, motiv pentru care nu prea inteleg de ce mi le spui (nu inseamna ca te contrazic), o discutie/polemica pe marginea starii literaturii autohtone fiind foarte departe de intentiile mele mai ales in subsolul acestui text.
P.S: Ca tot ai zis de concursuri, ar exista unele, Max Blecher, Polirom si Cartea Romaneasca, ultimul fiind cu limita de varsta.
Aditional (fara concurs) mai exista Editurile Brumar, Paralela 45 si inca vreo doua care acum imi scapa, la care daca manuscrisul tau are priza e fara indoiala publicat.
Eu nici macar nu mi-am exprimat vreo parere legat de lucrurile mentionate de tine, motiv pentru care nu prea inteleg de ce mi le spui (nu inseamna ca te contrazic), o discutie/polemica pe marginea starii literaturii autohtone fiind foarte departe de intentiile mele mai ales in subsolul acestui text.
P.S: Ca tot ai zis de concursuri, ar exista unele, Max Blecher, Polirom si Cartea Romaneasca, ultimul fiind cu limita de varsta.
Aditional (fara concurs) mai exista Editurile Brumar, Paralela 45 si inca vreo doua care acum imi scapa, la care daca manuscrisul tau are priza e fara indoiala publicat.
Pe textul:
„S-au înmulțit poeții" de Cristian Petru Balan
0 suflu
ContextDle Balan, poetii-s *inmultiti* demult. Prezentul text e o reluare a temei epigonilor a lui Eminescu, autor care a si epuizat tema dupa parerea mea, orice altceva despre subiect fiind deja inutil si previzibil.
Pe textul:
„S-au înmulțit poeții" de Cristian Petru Balan
0 suflu
ContextLa o prima vedere cred ca as putea spune ca ar fi fost oportun sa nu existe atat de multe rime: privirea, adancirea, nemurirea, uitarea. Nu pot spune daca sunt sau nu voluntare dar fac un usor deserviciu textului in sensul ca par a da o alta cursivitate care in cele din urma nu vine totusi.
Pe textul:
„Așteptare" de Nincu Mircea
0 suflu
Context