Poezie
liliacul auriu
1 min lectură·
Mediu
noaptea mustește peste întregul Brașov.
pe Republicii trec indivizi schimonosiți de băutură
asiatici cu camere foto
familii întregi gălăgioase
și betegi intrinseci cu nevoi minore,
purtând vag în minte
un fel de pomelnic
cu persoanele care obișnuiau să-i cunoască.
terase de-a lungul străzii
cu umbrele ținând la adăpost dialogul măștilor extatice
și din capătul străzii un strigăt abia deslușit,
venind dintr-o clădire gotică impunătoare.
Biserica Neagră este închisă.
înăuntru, o mână prinsă de una dintre canapele,
urmată de un corp convulsiv
și o mulțime de sfinți în jur,
pârliți de strigătul bărbatului
ce e pe cale să nască
un liliac auriu
022.566
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Răzvan George Mirică
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Răzvan George Mirică. “liliacul auriu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-george-mirica/poezie/14142216/liliacul-auriuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTCTClaudiu Tosa✓m-am trezit si eu mergand pe Republicii, asa cum o faceam mai demult, aducandu-mi aminte de drumul spre Ceasu Rau si Casablanca, de Tod si Martax (care de atatea ori ma culegeau de prin diferite locuri dubioase), de Noua, Racadau si de alte cateva lucruri. E autentica descrierea facuta de tine, corespunde realitatii destul de bine. Dar finalul e cel mai reusit.
0
RMTot amintirile de genul ăsta m-au adus și pe mine înapoi în Brașov.. ba chiar, m-au făcut să și rămân.
Mulțumesc de comentariu :)
Mulțumesc de comentariu :)
0