lacrimile alpha
e un petic de pădure ferit la marginea orașului unde printre ramurile copacilor se strecoară un oftat prelung mare cât lumea prinsă cu lacăt acolo toți bărbații îmbrăcați cu pantaloni
RMRăzvan George Miricăposedat
sunt micuț-micuț mamaie mă trage pe mâini cu oțet și-mi culcă vasele de sânge cu incantații tatăl nostru care ne ești în ceruri căscat profund sfințească-se numele tău căscat
RMRăzvan George Miricăliliacul auriu
noaptea mustește peste întregul Brașov. pe Republicii trec indivizi schimonosiți de băutură asiatici cu camere foto familii întregi gălăgioase și betegi intrinseci cu nevoi minore, purtând
RMRăzvan George Mirică(î)(n)(ă)(u)(n)(t)(r)(u)
mă uit la mâini cum se schimbă în două chilii izolate dau cu capul de pereții pumnilor strânși pierzându-mi mințile și regăsindu-le sângeroase neputincioase în drumul lor Nevăzut
RMRăzvan George Miricăpeștele de sticlă
a fost odată /într-un apartament ca toate celelalte/ un pește de sticlă se spune că inima de sticlă îi bătea goală și uscată pe milieul de pe televizor dar ochii din tabloul de pe
RMRăzvan George Miricănoroi
se furișează-n noi un fel de primăvară murdară ghete dezlipite ciorapi uzi singurătăți linse de limba aspră a pământului coaste sălbatice aruncă prin piept ascuțimea unei mângâieri
RMRăzvan George Miricăînăuntrul unui miriapod
înăuntrul unui miriapod să fiu să mă sufoc în trahei întinat de întunecimea restrânsă a corpului multele picioare să-mi traseze viața cea fără de cunoaștere cea fără de trăire cea fără de
RMRăzvan George Miricăîn pustietatea de dincolo de ieri
foarte departe într-un ecou neîmblânzit în curtea unei mănăstiri pustii inima mea cară găleți pline cu apă de la o fântână seacă coace pâine fără miez își așază din nou baticul pe aortă și
RMRăzvan George MiricăX
X are un fular roșu înfășurat în jurul gâtului o geacă groasă, pantaloni skinny, ghete Deichmann singurele lui haine și un Camel între buze singura țigară din care va trage pentru
RMRăzvan George Miricămeditație
la margine de cuget năpârlești în pescarul ce prinde în cârlig reflexia lunii al cărei craniu pare un vis ce se visează pe sine
RMRăzvan George Miricăbezna din ochiul plutitor prin lumină
acele flăcări gâtuite care mențin frica / ce închide ochiul înainte să vadă / și speranța / ce îl deschide după ce a orbit / vin și se duc /odată cu omul/ ca niște tălpi iluzorii mergând pe
RMRăzvan George Miricăînainte să adorm
înainte să adorm sunt cel mai real lucru posibil cu conștiința complet jupuită plămâni fumurii și inima, într-un scaun cu rotile ascultând din celula ei cum se desfac oasele unul câte unul
RMRăzvan George Mirică✹
mi te imaginez intrând pe aceeași ușă cu ochii zdrobiți de ploaie corpul ars de soare cum îmi legi de glezne pământul să nu se clatine .../știi cât de greu e să îmblânzești un
RMRăzvan George Miricăîn larg
știu că suntem în casă dar am impresia că pot să văd prin tavan o pasăre cât noi de mare ducând în spate întregul cer hai să stăm pe jos mai bine mai bea niște bere poți să bei direct din
RMRăzvan George Miricăstropi
câteodată sârma de rufe se chinuie atât de tare să țină picătura de ploaie prinsă de ea atât cât ochiul încearcă să țină lacrima să nu alunece peste obraz descumpănită
RMRăzvan George Miricăcapul prins cu un elastic
pun pariu că și ție ți se întâmplă uneori atunci când e foarte multă liniște în jur să te împrăștii în mai multe locuri mă văd foarte apropiat de morți. sunt destui care au grijă de mine câte
RMRăzvan George Miricălucarnă
s-a deschis lucarna cerului lumina ca o lamă îmi taie la jumătate ochii - o potecă scurtă pe care urmele lasă urme în jur - un fel de liniște castrată mă spăl pe față, pe dinți din
RMRăzvan George Miricălumea astăzi, ca un culcuș cald în care au adormit oamenii de ieri
09 : 00 AM e încă rocoare, dar norii încep să se despartă unii de alții un tânăr aleargă în vise pe drumuri nesfârșite și se trezește epuizat scufundat într-o pată vagă pe cale să ia
RMRăzvan George Miricăcătră streinul mieros întunerec
în odaie, cuconița abia mai suflă în strânsoarea nopții un om oacheș se chinuie să vază prin pâcla împuțită și trece pragul temător, cu gânduri bătrâne crucile pre rând, una câte una, se
RMRăzvan George Miricăpauza de țigară
(foarte târziu în noapte) după ce adoarme toată lumea Dumnezeu iese din icoane merge la el acasă își pune un pahar de tărie aprinde o țigară și privește tăcut pe fereastră tot ce a creat
RMRăzvan George Miricăfuga în globul ocular
sub gene un cadru rotund strângând cu putere bezna densă și rece din care cresc arbori după calda interacțiune a pielii cu corneea. aleargă dinozauri și dispar cu o singură clipire apoi
RMRăzvan George Miricăcârtița, în bulgări de lumină
mă trezesc în același lagăr de atâția ani înconjurat de un gard mare de sârmă pe care pot să îl sar doar noaptea când închid ochii și sunt cuprins de un braț nepământean doar atunci evadez
RMRăzvan George MiricăDumnezeu, Masterchef
Dumnezeu locuiește într-o bucătărie cu mii de aragazuri mâncarea lui preferată e carnea de obicei încap două bucăți în tigaie care stau zeci de ani, în ulei la foc mic. după ce termină de
RMRăzvan George Miricăo durere de capăt de lume
chiar nu știu cum poți să ții toată istoria dureroasă pe umeri noaptea trecută l-ai visat pe Adam la ușa ta întins pe jos, lângă prag, mizerabil, cu hainele sfâșiate, cu trupul rupt de
RMRăzvan George Mirică