Poezie
lucarnă
1 min lectură·
Mediu
s-a deschis lucarna cerului
lumina
ca o lamă
îmi taie la jumătate ochii
- o potecă scurtă
pe care urmele lasă urme
în jur - un fel de liniște castrată
mă spăl pe față, pe dinți
din cana de cafea iese o mână subțire
care se mișcă de-a lungul gâtului
o simt
răcoritoare ca o ploaie în august
și în același timp fierbinte
ca un deșert de care
mi-aș lipi fericit
obrazul înghețat
stau într-o lojă
deasupra
privindu-mă
trezește-te!
strig
024
0
IP