Poezie
în pustietatea de dincolo de ieri
1 min lectură·
Mediu
foarte departe
într-un ecou neîmblânzit
în curtea unei mănăstiri pustii
inima mea
cară găleți pline cu apă de la o fântână seacă
coace pâine fără miez
își așază din nou baticul pe aortă
și plânge tăcută lângă sobă
în timp ce
zilele din urmă
ademenite de miros
rup gardul
și intră
înfometate
005
0