Poezie
cârtița, în bulgări de lumină
1 min lectură·
Mediu
mă trezesc în același lagăr de atâția ani
înconjurat de un gard mare de sârmă
pe care pot să îl sar doar noaptea
când închid ochii
și sunt cuprins de un braț nepământean
doar atunci evadez și
surpins
găsesc suferință peste tot
sunt deasupra lumii
îngerii
își curăță aripile de rugină
frecându-se unii de alții
luna iese din pielea cerului ca zeama unui puroi
Diavolul
închis în pământul rece
își șterge ochii și
scuipă sânge în batistă
speriat
încerc să sap o groapă între tâmple
unde să mă îngrop
după o vreme,
obosit,
mă întind
prin tot corpul
002715
0