impetuos

Multumesc frumos! Onorat de trecerea ta si de stea. O sa o pastrez sa-mi lumineze gandurile, cand cerul e noros si fara stralucire. Si da, toamna e mai frumoasa asa, zapacita si plina de toanele vremii, si ne transmite si noua starea ei.

Când abordăm ziua de azi „impetuos”, cu vigoare și vitalitate, „mâinele” va dobândi potențe, potențialități, fecundități și forțe pozitive, iar „provocările” s-ar transforma în reușite.

Asa e, Razvane. Trebuie sa abordam orice zi cu impetuozitate, ca sa putem reusi in planurile noastre viitoare.

Foarte frumos poemul, cu adevarat de toamna, usor copilaresc dar in acelasi timp matur, vizionar. I-as da si eu o stea sincer. Nu am gasit nimic nelalocul lui. M-am trezit citindu-l pe nerasuflate si apoi recitindu-l, textul evocandu-mi o stare pe care nu am mai simtit-o demult, de pe vremea cand ceea ce descrii aici persista in mine vreo 2-3 luni pe an. Asa ca multumiri pentru posibilitatea reintalnirii cu un mine mai vechi si felicitari.

Multumesc frumos de comentariul tau. Ma bucur ca rezoneaza poezia cu starile pe care le-ai avut candva. Aici, in Chicago, unde locuiesc, toamna e tare capricioasa. Rece, dimineata si seara, si cald bine, in cursul zilei, dar cu un vant naprasnic ce bate in rafale din cauza curentilor ce se formeaza pe lacul Michigan, si care se propaga peste intreaga metropola.