Poezie
Hemografie demografică
azi, Nichita ar fi implinit...
1 min lectură·
Mediu
Dreptul la timp într-un joc euforic
de- a râsu’ plânsu’
avea Nichita
și nu i s-a acordat până la capăt…
muzica lui, însă,
trimbulind printre necuvinte,
zboară planat înspre noi,
înainte și înapoi
pentru a se interfera
cu timpanul uimirii din retină…
cu sine începe Nichita
și cu sine se sfârșește
în o mie de destine imperiale –
om și zeu,
plămân și inimă,
ou cu iris,
soldatul- pasăre…
azi
la umbra arborelui numit Cer
ne cântă din heptacord
-cu noduri și semne hieratice pe tâmple –
un madrigal nepovestit
despre îndepărtări apropiate
și apropieri îndepărtate,
într-o hemografie demografică
a îngerilor blonzi.
044.715
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Nicolae Groza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Nicolae Groza. “Hemografie demografică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/113412/hemografie-demograficaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IC\"nu puneți mâna pe poet\"
striga îngerul blond
dar în jurul lui
milioane de picături negre
cum gândurile abandonate pe la porțile raiului
înotau prin lava creierilor erupți
de munte sau de om
badjocorindu-se prin visele mele
lăsați-mi copilul în pace
ar fi spus mama
cum îngerul blond
de-ar fi fost să se știe
ce vis
cu picăturile negre
curgând în orișice chip
de la om la abis.
striga îngerul blond
dar în jurul lui
milioane de picături negre
cum gândurile abandonate pe la porțile raiului
înotau prin lava creierilor erupți
de munte sau de om
badjocorindu-se prin visele mele
lăsați-mi copilul în pace
ar fi spus mama
cum îngerul blond
de-ar fi fost să se știe
ce vis
cu picăturile negre
curgând în orișice chip
de la om la abis.
0
BGMaria, Iulian, va multumesc pentru gandurile voastre indreptate spre Nichita si sunt convins, ca de acolo, de sub umbra arborelui numit Cer, ne spune o poveste nepovestita despre sfinti si ingeri.
0
MV\"Râsu`plânsu`\" lui Nichita se află mereu în sufletul meu, pentru că este starea de jenă a generațiilor.
Felul în care l-ai adus tu în versuri, cum i-ai dat \"dreptul la joc\", îmi amintește din nou de acel du-te-vino propriu liricii tale. De sus, dintre ramurile \"arborelui (...)cer\" sunt sigură că îți zâmbește, în colțul gurii, pregătind o mică replică...
MariA
Felul în care l-ai adus tu în versuri, cum i-ai dat \"dreptul la joc\", îmi amintește din nou de acel du-te-vino propriu liricii tale. De sus, dintre ramurile \"arborelui (...)cer\" sunt sigură că îți zâmbește, în colțul gurii, pregătind o mică replică...
MariA
0
al acestor cuvinte
pentru anii....
împliniți de Nichita Stănescu,
cu bucuria de a saluta nu doar un mare poet,
mare inimă și mare zidar de himere
ci, mai ales, un cavaler muiat în zale
ca în fragedă roua... Nu stiu cine a spus, dar mi-au plăcut!
Plăcut ai prins în noduri semnele hieratice ale nepovestitului madrigal, iar acele depărtări prin cuvântul tău de azi așezat frumos la umbra necuvintelor ne dă un semn că Nichita nu poate fi uitat, nu poate fi uitat nu numai pentru ceea ce a fost, dar nici pentru ceea ce mai trebuia să fie. Pentru mine azi e zi de aniversare și nu mă voi dezice să vin să întețesc flacăra candelei cu lumina ce mai pâlpâie într-o inimă așezată la marginea vremurilor! Ultima parte e deosebită! Acolo găsesc toată esența!