Toate lucrurile sunt legate între ele
Toate lucrurile sunt legate între ele, Precum venele lumii prin care curge ființa... Un gând poate clătina o stea înzidită Și-o inimă e ecoul unui dor gravitațional. Din ruga sumar spusă, și
Sau până...
Zgribulit, intru în odaia mea, după o risipire prin parc, Încă mai simt sub pașii mei frunzele arămii și zbârcite Gândurile avute s-au destrămat în aerul rece al vremii, Și mă întorc mai
Inimǎ şi creier
În liniștea inimii găsești pace, În profunzimea creierului găsești adevărul. Pacea îmbrățișează sufletul, Adevărul iluminează mintea. În inimă înfloresc visele Dar în creier se nasc
există un nou început în toate
există o limită în toate - în răbdare, în speranță, în așteptare, în a fi binevoitor cu cei la care ții... și care nu știu aprecia gesturile pe care le faci pentru ei și atunci,
echinocțiu vernal
lumina din mine a început să crească după noaptea trecută mă simt mai ușor și mai înalt la suflet întunecările mele s-au diminuat și au devenit sterpe o dată cu venirea primăverii. mi-am
Trăiește clipa...
Las pentru mâine efemerul ”eu” Azi mă gândesc la noi și la destin, La zborul nostru scurt și clandestin Prins într-un stop-cadru, instantaneu. Dintr-o poză tu-mi zâmbești cu drag. E atâta
frenezie a clipei
Învăluit în culori mirifice Orașul Denver îmi pare oarecum familiar, Amintindu-mi de Bușteni sau Predeal, Doar că spre deosebire de americani, Românii nu știu sau nu vor să-și promoveze
șapte șeptari puternici
îmi număr regenerările de șapte ori câte șapte schimbându-mi înfățișarea de 49 de ori de la adult la copil și invers măsurând anii în septuple întoarceri în mine. am o încărunțire mijită
cam pe la 40 de grade, soarele parcă delirează
aici pe plaja din Hallandale (Florida) totul e hiperbolizat în trepidări halucinante soarele, oceanul, oamenii şi eu trăind diferit clipa... cam pe la 40 de grade, soarele parcă delirează
ecou ce se repetă des
azi noapte în somnul REM am visat sau am văzut (?) un înger șoptitor de gânduri cum îmi recita la urechea dreaptă sâcâitor, rânduri dintr-o poezie nescrisă încă. l-am ignorat până când
De trei ori patrul magic
47 de aniversări le-am parcurs cu bine Călătorind prin lume cu gândul și cu pasul Las grăbirile în urmă, întârziind popasul Ca nou-mi an să se așeze și să se îmbine. Precum Pitagora analizez
Rânduială
Multe au fost zbaterile... Acum totul e calm în mine Precum o mare după ce a fost descântată Nicio toamnă nu mă poate scoate din vara mea Când isihia îmi devine rânduială Nu am de ce să mă
Recunoaştere
Încă de la începuturi, imediat după naștere, Sunt într-o continuă recunoaștere A vieții și a lumii și a gândului zburat în lună Pentru a reînvăța ce înseamnă a fi și singur și împreună. Pentru a
Prințul insulei din mine
Era o vreme când obișnuiam să caut cu migală Partea mea cea nobilă și cea regală. Știam că sunt un prinț din insule ascunse, În care două cosmosuri erau întrepătrunse. Cerul încăpea într-un pumn de
Aripile
”ah, ca un zeu, trec printre oameni și aripile sub haină ascunse le țin” (Nicolae Dabija, poezia ”Poetul”) demult nu mi-am mai desfășurat aripile, demult n-am mai zburat prin cald și
Inteligibil
Orice trăire personală E o înălțare rotundă Pe care o experimentez empiric Când privesc cerul din mine Precum rugăciunea care ne ridică Așa e și gândul ce dospește pe ascuns Ca să crească
Prima mea iubire
Ea m-a găsit pe mine încă din adolescență Pot să spun că ea a fost prima mea iubire. Avea într-însa ceva unic, o... incandescență Ce m-a cucerit instant într-o subtilă trăire Ea era frumoasă
Regăsiri
În stările febrile ale unor autori Mă regăsesc și eu de multe ori. Și precum Shakespeare, în sonetul 27, Așa-s și eu: muncit noapte de noapte de idei ce-mi vin în minte și în gând, ce mă fac să
pe retină
am să prind pe retină, într-o privire de rutină acel moment al zilei când îngerii trec prin fața mea dansând. iată, deja se iau în horă chiuind din oră-n oră pe timpanu-mi vechi și spart
Impresie
Mă trezesc uneori că glisez pe un gând Oarecum familiar, oarecum impudic Deși știu că nu l-am mai avut nicicând Simt în el ceva copilăresc, ceva ludic. Uimirea descoperirii lui mi se citește pe
Vag sentiment
Mă trezesc uneori că glisez erotic pe un gând Oarecum familiar, oarecum impudic Deși știu că nu l-am mai avut niciodată. Uimirea ce mi se citește pe chip - Are forma unei recunoașteri tacite a
O continuă lumină spre cer
Obișnuit cu mirările gândului Îmi perfecționez tainele inimii Într-o analogie oarecum inversă A misterelor ce mă conjugă Mă împrăștii în cinci direcții ca să mă strâng apoi într-un singur
rana unui gând
Caut năuc prin nori două mici oaze Apoi, miop, aduc spre mine albe raze. Port prin ochi, când zbor, pale rugi Naiv opun unui ecou alte lașe fugi. Prin mine adie zile care sunt prea seci. Abia
o idee magică
n-am fost cuminte anul acesta, știu! am avut și eu mâniile mele, trăncăneliile mele, micile mele ironii la proștii care ne conduc. (mai ales aici în Americuța) însă cu toate astea, îl aștept pe
