Poezie
pe retină
1 min lectură·
Mediu
am să prind pe retină,
într-o privire de rutină
acel moment al zilei când
îngerii trec prin fața mea dansând.
iată, deja se iau în horă
chiuind din oră-n oră
pe timpanu-mi vechi și spart
încât nu pot să îi despart.
și printr-un fel de strănut mut
reușesc să îi strămut
acum, iată, bată-i vina
încrețesc de tot lumina
și abia mai văd prin ceață
umbra sură, lungăreață
a nopții care stă să vină
că am iar beznă pe retină.
Am s-aprind câteva stele
să ascund somnul fals în ele
estompând de tot luminița
ca să-i prind la Perinița.
brusc deschid ochii albaștri
și văd doi îngeri sihaștri
sprijiniți de fruntea-mi lată.
ochii lor mari se dilată
și vor să dispară îndată.
dar degeaba... pe retină i-am fixat
și pe loc s-au transformat
în două raze alungite...
agăț acolo toate visurile mele
ca ele să-mi fie
mereu îndeplinite.
002177
0