Poezie
Rânduială
1 min lectură·
Mediu
Multe au fost zbaterile...
Acum totul e calm în mine
Precum o mare după ce a fost descântată
Nicio toamnă nu mă poate scoate din vara mea
Când isihia îmi devine rânduială
Nu am de ce să mă îmbrac în alb -
Din părul meu țâșnesc fire argintii
Ce-mi purifică inima și aerul și viața...
Las și azi echinocțiile în uitare
Când sunt egal cu un înger
Până la lăsarea întunericului
Abia apoi o să-mi deschid aripile fosforescente
Să luminez îngerului calea spre mine
Să sălășluiască o vreme într-o chilie de gânduri
De unde să-mi extrag în răstimpuri
Răstignirile
Ca o formă a expiației sângelui
001744
0