Claudiu Tosa

sa zic asa, e un text cu cateva simboluri. ele nu-s greoaie am ci dimpotriva am senzatia ca-s si niste conotatii personale.
insaaaaa, m-as mai gandi la final. desi inteleg efectul m-as mai gandi.

un intreg debit despre fara cruce. of, atata simbolism incat pe mine cel putin ma plictiseste. ca sa nu mai zic de chestiile alea abstracte care apar la tot pasul si inchisteaza si mai tare textul. genul asta de scrieri ar trebui sa ramana for the record, undeva pe caietel, pentru ca gandurile nu sunt neaparat de fiecare data afise ce de pus pe pereti despre un spectacol la care vine lumea. pentru mine la acest text, sala este goala.

mi-ar place si mie sa fiu in sirul ala, sa merg in cadenta, ca sa pot sa intorc capul fie in stanga fie in dreapta si sa ma incante privelistea :)
si batranetea nu vine odata cu toamna, in caz te gandeai la asta, ci se simte mai mult toamna ca na, cad frunzele, se usuca nu stiu ce copaci pe acolo si-asa mai departe ;-)
o simti, dar ea niciodata nu vine, nici macar atunci cand vrei tu sa vina.

ei, de ce nu treci matale textul asta la poezie ? pai se poate?
legat de \"sa ne fosim toamna\" cred ca depinde de perceptia cititorului.desi nu imi plac expresiile de gen \"sa ne murim\" \"mi-e toamna\" si alte balarii cum vezi prin multe texte pe site-ul asta, in poezia ta e ceva diferit.lirismul are un fel de ziduri de cetate in mijlocul carora te afli tu.
bravo

Eu spun ca e un text bine concentrat si reusit.Un debut simplu insa fluid catre cascada finalului cu ingropatul sperantei.Vad ca pe o cascada finalul pentru ca e vorba de \"a creste\", eu nu consider ingroparea sperantei ca pe o moarte in poemul tau, ci ca pe ceva sadit in pamant, pus la crescut.Ma duce cu gandul la semnificatiile primordiale orientale.
Placuta lectura.

Cu prietenie,

clau

Eugen, nu te supara ca iti spun dar ma asteptam sa vad si eu ceva poezii de la tine nu doar eseuri.Deja cand vad cuvantul comunism pe site zic e clar, e Eugen :)
Da-le incolo de eseuri, ma uit si eu in lista de texte si una doua ajung si la tine, si la eseu ce sa comentez, altceva e la o poezie.
Hai te rog eu mai scrie o poezie din cand in cand ca-mi pare rau cand citesc un text si nu-l comentez pentru ca reia o tema pentru a N-a oara.
E pacat sa te rezumi la atat, sunt sigur ca poti mai mult.

clau

si mie mi-a placut si cred ca s-a spus tot ce se putea zice. finalul a fost de efect, un pic previzibil dar de efect. bravo

O reusita totala aproape, doar cu mici stangacii in cursul fluviului poetic cu ceva influente postmoderniste.
Mi-a placut textul si esti a doua persoana de aici pe care o vad ca incearca sa imbine putin cotidianul ( aproape inexistent ) din clasicism in postmodernism ( incercand pastrarea formei originale ).E un lucru interesant.

Numai bine,

dana daca textul era un picut mai scurt eu iti dadeam stea, si ti-as fi dat din cauza finalului.
asa e, paunescu scrie mai bine ca ea, e ok sa-l parcurgi odata si sa-l asimilezi, dar numai atat.

o lectura in cea mai parte frumoasa

imi place foarte mult acea parte de la sfarsit, pe care a citit-o si dan herciu.
"Am învățat să privesc oamenii
în ochi
și din pleoape le-am
ascuns realitatea.
Lacrimile mele
au format râul, pe care eu,
fără să știu,
am încercat să-l sar din
piatră în piatră. "

asta e practic toata poezia care poate inlocui oricum tot restul.

dana am inteles multumesc.

enaque, mie al doilea text pe care l-ai pus tu mi se pare de-a dreptul lipsit de fond.

daca nu am avut o interventie precedenta pe text, a fost din cauza ultimei strofe as fi vrut sa fie putin altfel.
am senzatia ca primele 2 strofe se leaga foarte bine, si se completeaza de asemenea.
ce imi mai place e ca nu renunti la artificiile vizuale. ma refer la pamantul/oamenii/pocnesc/sub care merg citite vertical. sau ramanand titluri de sine statatoare. nu stiu exact cum ai scris dar merg si ca 2 texte de sine statatoare primele. cred ca asta mi-a placut cel mai mult, e un fel de puzzle cu 2-3 imagini. a doua strofa e mai puternica decat prima, si mult mai sugestiva si finalul face tot.

inca un autor cu texte plafonate care parca umbla dupa fusta lui mircea cartarescu.

pentru ce ai bagat la mijlocul textului \"-prea cald să mai oftezi-\" ? suna atat de nasol.

iar ultima strofa, cu fluturii. probabil ii numeri in cismigiu ca prin oras n-ai sanse :)
oricum si finalul mi se pare aiurea.

si evident, iar ceruri albastre clare si de neuitat in locuri poluate, adica 2 chestii diametral opuse care ar trebui sa te sensibilizeze intr-un text poetic.

O poezie bine concentrata unde autorul se rastrange in forma si se deschide-n esenta.Singura mea sugestie ar fi sa incerci sa scoti din inceput o \"iubire\" sau un \"iubesc\".
In rest, e un poem reusit, cu un final foarte bun care tinde sa acopere continutul precedent prin simbolul albastrosilor!

Uite ca acum nu iti pot spune prea multe despre text,
sunt is obosit si pe deasupra surprins.
Ti-am citit multe texte insa asta e ca un picior peste prag.
Felicitari si tine-o tot asa.
:)

stef.

1. iarta-ma, imaginea tigancii mi se pare puerila. pentru mine e tot una daca-i tiganca sau indianca. din punctul meu de vedere nu este un simbol bine ales. am inteles intentia, dar consider ca nu ti-a iesit.
2. strofa 3 se situeaza cu un picior in zona naivitatii iar cu celalalt in cea a penibilului. e extraordinar de banala si puerila. multe cuvinte de care nu e nevoie. asta se numeste \"balast\". iti recomand sa citesti despre.
3. insinuezi ca japoneza face unghiul mortii cand e beata si sparge caramizi cu karata ?
pentru ca eu am vazut destule femei bete, tiganci, romance, armence, vietnameze, etc si toate-si cam puneau poalele-n cap ( asta daca nu erau imbracate-n altceva sau dezbracate de tot ). chestia cu \'tigancile bete isi pun poalele-n cap\' e relativa.
la fel cum o vorba de-a cuiva cunoscut mie e relativa, si anume faptul ca femeile care stau mereu deasupra au o fire romantica.
4. stiu foarte bine ca nu ai vrut sa spui chestia cu celula de baza a societatii. eu ti-am transmis doar ca citind, \"procedeul\" sau \"schema\" sau zi-i cum vrei, in care ai folosit f-ul si familia contextual, imi aduc aminte de sintagma aia. ce sa-i faci, asa a picat pur si simplu.

cat despre steaua pe care ai primit-o: ea reprezinta semnul consideratiei unei persoane vis-a-vis de creatia ta. nu am acordat-o eu din propria parere deci nu o pot contesta ( si nici nu as face asta ). daca ai primit-o inseamna ca o meriti, oricat de contestate sau necontestate ar fi calitatile critice ale celui/celei care o acorda. invata sa te bucuri de ceea ce primesti si sa nu mai victimizezi prin atitudini \"observ ca vrei sa mi-o iei\", \"ti-o dau din inima, ia-o\", etc.

eu, draga stef, ti-am zis ce suna nasol in poemul tau. in afara de ceea ce am semnalat consider ca restul e reusit. de fapt atmosfera e simpatica. ca pe urma discursul devine cam familist & co, asta este altceva.
atitudinea aceasta cu sabia legata de gat nu stiu daca te va ajuta :)

alina. emilian are dreptate. imi pare rau ca nu am dat eu stea ( acum nu o fac pentru ca e un poem cu destule imperfectiuni si cred ca e de ajuns una pentru incurajare ). cert este ca si daca ii dadeam eu primul, comentariul meu ar fi fost insotit de criticile expuse mai sus.
si cum n-am fost eu primul, uite c-am pus doar criticile.

ma rog. eu as fi zis altfel sincer. suna foarte nu-stiu-cum \"taciunea terestra\".

imi place prima strofa. are un aer stanescian, un pic ursuz si suprarealist. reda in acelasi timp o atmosfera dinamica, un mic filmulet de tip cotidian si usor trist. chiar imi place.
cred ca si a doua e in regula intrucat merge pe acelasi fir liric si planul evocat e complementar cu cel anterior.

ceea ce as face insa ar fi sa scot poza :) am impresia ca nu se potriveste deloc. expresia ei nu imi pare in acelasi ton cu poemul. ( pare mai degraba horror )

pe scurt, cred ca-i un poem bunicel asta care chiar transmite ce si-a propus.

o da asa e. chiar vorbeam si eu cu niste amici despre copilarie si desfasurarea ei si am ajuns la concluzia ca-s niste schimbari majore. eu de exemplu ma gandesc ca daca mama mi-ar fi cumparat HC de cand aveam 12 ani, probabil nu as mai fi avut parte de lego system, barcute din polistiren prin baltoci, prinsea, ratele si vanatorii, de interesul de-a face niste serbari chiar misto la scoala, iesitul la fotbal, umblatul prin copaci, etc.
articolul e cum nu se poate mai potrivit si desi este pe prima pagina deja eu il insemnez sa fiu sigur ca si mai multe priviri se vor indrepta aici.

in comparatie cu asta adica, na ca mie mi se pare mai slab ce sa-i faci

tecstul tau ma face sa renasc, tocmai acum in mijlocul modernitatii adica-n 2007. si eu nu prea am chef sa ma intorc in 1950 toamna sincer.