Poezie
incoruptibil
1 min lectură·
Mediu
pământul
s-a rostogolit în urechi
țiuie. e cineva lângă mine
o altă piele. nimic din afară
se leagănă ca un câine lobotomizat
mă bâțâi sternul îmi tremură
lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării
vreau să trag să mă zgudui să mă sfărâm cu degetele
chircite după o naștere grea
oamenii
intră în mine ca într-o secție de ortopedie
așteaptă un fel de terapie gipsată să-i sudez până
la următoarea rupere. îi văd ghemuindu-se
le cos ochii buzele nările palmele una de alta
apoi țip până se despică întotdeauna simetric
întotdeauna egal. un măr fără sâmburi
[under]
sub piele e mereu loc. fiecare fâșie desprinsă e un mic dejun
regurgitabil. ei își vâră unghiile își vâră mâinile picioarele se bagă cu totul
sub piele sunt țeste care se împung. într-o zi o să iasă din mine. fiecare
își închipuie că e un alt eu
pocnesc
0124.794
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudia Radu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Claudia Radu. “incoruptibil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-radu/poezie/1753358/incoruptibilComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRmadalina,
in \"cutremurul\" de ieri a fost o stare, da. aici e mai mult. dar e aceeasi linie. acelasi construct. care-mi iese usor si poate voi mai ramane in el. poate nu. personal ma prefer lalaita si un pic mai in concret. asta iese greu. e nevoie de o stare speciala, dai drumul si ele tasnesc pur si simplu, nu e nevoie sa lucrezi nimic sau aproape nimic.
si textul de acum, si cel anterior au fost \"lucrate\". ori eu vreau sa
pocnesc.
multumesc pentru vaz :)
in \"cutremurul\" de ieri a fost o stare, da. aici e mai mult. dar e aceeasi linie. acelasi construct. care-mi iese usor si poate voi mai ramane in el. poate nu. personal ma prefer lalaita si un pic mai in concret. asta iese greu. e nevoie de o stare speciala, dai drumul si ele tasnesc pur si simplu, nu e nevoie sa lucrezi nimic sau aproape nimic.
si textul de acum, si cel anterior au fost \"lucrate\". ori eu vreau sa
pocnesc.
multumesc pentru vaz :)
0
CRpot sa-l propun pentru recomandare? e al meu (desigur), dar in ultrasubiectiva mea parere cred ca merita!
0
LAmai bine sa mizezi pe modestie. e un tecst bun, are pasaje excelente, de ex intreaga strofa 2, strofa trei fara mic dejun. degaja suplete a gandirii si superioritate pe care ar trebui sa ti-o asumi. dar cumva mai putin perceptibil. oricum, votez cu tine :)
0
CRmultumesc pentru sinceritate. mi-a mai zis cineva acum cativa minuti ca prin comentariul meu umbresc cumva sobrietatea textului. nu a fost insa un gest fortat sau mai stiu e ce nebunie. a fost sinceritate si la mine. modesta nu prea sunt, din pacate.
ma bucur ca tie ti-a placut. :)
ma bucur ca tie ti-a placut. :)
0
MZ
imi place textul chiar imi place cum sub piele este mereu loc fiecare fasie desprinsa e un mic dejun
0
CRera sa-ti zic pofta buna :))
multumesc pentru trecere. placerea e de partea mea.
si breakfast-ul
desigur :)
multumesc pentru trecere. placerea e de partea mea.
si breakfast-ul
desigur :)
0
CTDistincție acordată
daca nu am avut o interventie precedenta pe text, a fost din cauza ultimei strofe as fi vrut sa fie putin altfel.
am senzatia ca primele 2 strofe se leaga foarte bine, si se completeaza de asemenea.
ce imi mai place e ca nu renunti la artificiile vizuale. ma refer la pamantul/oamenii/pocnesc/sub care merg citite vertical. sau ramanand titluri de sine statatoare. nu stiu exact cum ai scris dar merg si ca 2 texte de sine statatoare primele. cred ca asta mi-a placut cel mai mult, e un fel de puzzle cu 2-3 imagini. a doua strofa e mai puternica decat prima, si mult mai sugestiva si finalul face tot.
am senzatia ca primele 2 strofe se leaga foarte bine, si se completeaza de asemenea.
ce imi mai place e ca nu renunti la artificiile vizuale. ma refer la pamantul/oamenii/pocnesc/sub care merg citite vertical. sau ramanand titluri de sine statatoare. nu stiu exact cum ai scris dar merg si ca 2 texte de sine statatoare primele. cred ca asta mi-a placut cel mai mult, e un fel de puzzle cu 2-3 imagini. a doua strofa e mai puternica decat prima, si mult mai sugestiva si finalul face tot.
0
CRuite cum am construit: in 1 sunt eu - intacta, e si un inceput acolo, un refuz al emotiei ca legatura cu lumea (\"nimic din afara\"), in 2 e relatia mea cu lumea/oamenii/prietenii, in 3 e umplerea si golirea totodata. e inchis. nu pot exista separat. sau da. dar spun alta poveste. asta asa, sa (ma) explic, pe scurt spus, insuficient adica, sunt mai multe luate in calcul :)
multumesc ca ma incurajezi sa nu renunt la \"artificiile vizuale\".
aaa si ma bucur ca ai vazut citirea - vertical.
incoruptibil adica.
multumesc pentru steluta.
multumesc ca ma incurajezi sa nu renunt la \"artificiile vizuale\".
aaa si ma bucur ca ai vazut citirea - vertical.
incoruptibil adica.
multumesc pentru steluta.
0
BGversuri vii, dureroase, puternice, care inabusa parca sufletul. \"pamantul care tiuie rostogolit in urechi\" superba imagine. Din toata vanzoleala lumii nu se mai aude nimic altceva decat un tiuit enervant, agasant, obsedant. Intreaga strofa e deosebita. \"e cineva langa mine. o alta piele. nimic din afara\" pielea de rezerva, intrinseca, alterego-ul cu multiplele lui personalitati. poate de aici si tremurarea sternului, reprimarea, zguduirea, sfaramarea ,chircirea, (toate imagini dure, puternice) care parca induce senzatia de durere numai citind.
strofa a doua se refera altor entitati: oamenii. daca in prima pamantul tiuia in ureche, de data asta oamenii \"intrand in mine ca intr-o sectie de ortopedie\" isi lasa \"durerile lor\" si vor sa renasca altfel, \"așteaptand un fel de terapie gipsată, o sudare\" cu cel care le face \"operatia\". de aceea se cos ochi, nari, buze, palme, adica simturile omului, punandu-i pe acestia in postura imobilitatii incipiente, cea a starii de dinainte de nastere, parca sunt niste fetusi. Tipatul autoarei are rolul de a le reactiva simturile, nuami asa \"reanimarea\' este reusita.
In fine, ultimul tablou prezentat aci e unul epidermic. \"Sub piele e mereu loc\", un loc embrionar de unde noii \'pacienti\' \"își vâră unghiile își vâră mâinile picioarele se bagă cu totul sub piele sunt țeste care se împung. într-o zi o să iasă din mine. fiecare își închipuie că e un alt eu\" de unde si consecinta. Pocnirea pielii, care nesuportand atatea personalitati expandeaza.
Un text pe cat de profund pe atat de bine realizat ca forma si stil.
strofa a doua se refera altor entitati: oamenii. daca in prima pamantul tiuia in ureche, de data asta oamenii \"intrand in mine ca intr-o sectie de ortopedie\" isi lasa \"durerile lor\" si vor sa renasca altfel, \"așteaptand un fel de terapie gipsată, o sudare\" cu cel care le face \"operatia\". de aceea se cos ochi, nari, buze, palme, adica simturile omului, punandu-i pe acestia in postura imobilitatii incipiente, cea a starii de dinainte de nastere, parca sunt niste fetusi. Tipatul autoarei are rolul de a le reactiva simturile, nuami asa \"reanimarea\' este reusita.
In fine, ultimul tablou prezentat aci e unul epidermic. \"Sub piele e mereu loc\", un loc embrionar de unde noii \'pacienti\' \"își vâră unghiile își vâră mâinile picioarele se bagă cu totul sub piele sunt țeste care se împung. într-o zi o să iasă din mine. fiecare își închipuie că e un alt eu\" de unde si consecinta. Pocnirea pielii, care nesuportand atatea personalitati expandeaza.
Un text pe cat de profund pe atat de bine realizat ca forma si stil.
0
CRClaudiu,
am modificat ceva la forma poemului, pentru a usura citirea pe verticala si pentru ca asa a si fost initial (cu \"under\", doar ca nu parantezasem).
Bogdan,
multumesc pentru receptare si pentru steluta. mi-a placut ca ai vazut coaserea/anestezierea simturilor. si \"fetusii\" -\"procesul\" incepe prima parte, de la acele \"degete chircite\", continuat in strofa 2 cu \"ii vad ghemuinde-se\" - e o re-nastere. altfel.
am modificat ceva la forma poemului, pentru a usura citirea pe verticala si pentru ca asa a si fost initial (cu \"under\", doar ca nu parantezasem).
Bogdan,
multumesc pentru receptare si pentru steluta. mi-a placut ca ai vazut coaserea/anestezierea simturilor. si \"fetusii\" -\"procesul\" incepe prima parte, de la acele \"degete chircite\", continuat in strofa 2 cu \"ii vad ghemuinde-se\" - e o re-nastere. altfel.
0
CR\"ii vad ghemuidu-se\"
0
și asta ține în lectură.