Transparent

poezia asta e un monolog cu genunchii stransi la piept, o poezie vie dincolo de cuvinte..
Adica, mie imi inspira transparenta poezia, deci mesajul e klar, vedem in spatele cuvintelor starea, tristetea, avem o cheie si foarte multe usi.. intrebarea este spre ce usa ne indrepta.. este o poezie adanc conturata [nu radeti gusperilor], repetitiile fac bine poemului parerea mea, da cititorului un tempo de respiro si accentueaza puternic mesajul transmis, multe de zis si despre bacanta nuntii deasemeni, iar finalul prezinta parca o lume inchisa, prizonieri intr`un labirint al lui proust, folosind aceasta \"ghemuire in piept\" drept exercitiu pentru evadare..
.. sau ma rog, atata imi debiteaza mie cerebelul la ora asta,
ideea este ca mi-a placut are un stil alert poezia si o votez pentru inrosire:)

Singura veriga slaba a poemului mi se pare \"pacatul s-a scurs undeva in coltul ochiului\", vers care dilueaza putin ritmul poemului. Si poate rugaciunea aceea mergea foarte bine si fara pagina, insa probabil ai vrut sa accentuezi senzatia de goliciune straina, de refuz al unei transformari care te lasa fara tine. Un poem ca un dans de bacanta ce refuza mirele, refuza o nunta in care se intilnesc ultima noapte a unei femei si prima dimineata a unei sotii. Prinsa intre aceste doua stari, alegi dansul ca o forma de descarcare, de iertare sint acelasi timp de acceptare a mirelui, nu inainte de a musca urechea lautarului, care iti aprinde singele pentru ultima data.
Un fel de desacralizare a unei nunti in care in tine si-au dat intilnire bacanta si mireasa, iar tu inca nu stii ce sa alegi. Pe de o parte aprinzi o candela, pe de alta parte rastorni mirul, un fel de a trage de timp inainte de a deveni femeia mirelui.
Un semn de apreciere pentru forta si nebunia ultimei nopti pe care o propune poemul. Probabil mirele asteapta sa fii o bacanta si o mireasa buna in acelasi timp. Din femeia nimanui vei deveni mireasa celui ales intr-o biserica de aer. :))

Emil